Maya, imi pare foarte rau pentru pierderea suferita, nu stiu ce pot sa spun ca sa-ti pot alina macar pentru o clipa durerea dar tare imi doresc sa pot gasi magia acelor cuvinte!
Eu, desi copil crescut la tara, nu am avut niciodata pisica, parintii mei nu acceptau, in fine, am trait bine mersi patruzeci de ani fara sa fac rau mitelor dar si fara sa le iubesc. Fata mea, in schimb, dintotdeauna si-a dorit pisica, ma ruga sa luam una, eu nu si nu. Cind a plecat peste mari si tari a plecat cu o pisica adunata de la ghena de o colega de clasa, biata de ea cit a avut de tras pisi asta, desi era cit un pumn fusese maltratata de niste pusti rai si cretini care ii omorisera in chinuri cumplite mama si fratiorii! Am platit tratamentul dar tot nu am dorit-o in casa, a tinut-o colega aceea buna la suflet pina a plecat. Asa a ajuns maidaneza Polly peste ocean unde peste ceva timp s-a pricopsit cu un fratior, motan de rasa, pierdut de cineva, era micut, alb si avea zgardita, acu' are mai bine de 12 kg Jegarescu si, mai nou, cu Ursica, un ciine frumos si blind luat de la shelter.
Dragostea fetei mele pentru copilasii ei blanosi, faptul ca le ofera ce poate ea mai bun, munceste pentru ele, ciinele e dus zilnic la gradi, au facut ca treptat sa inteleg, la nivel teoretic, ca e posibil sa iubesti mult animalutele, am acceptat ideea ca nu e nimic ciudat in asta dar la modul sa fie acolo la ei, la cei care le iubesc, eu nu ma regasesc in zona asta, inseamna ca am o gena a dragostei si sensibilitatii lipsa, o doza de egoism prea mare daca nu pot sa simt asa ceva si-mi spuneam eeeee, asta sunt si gata! Asa gindeam pina acum juma' de an convinsa ca viata, casa, ordinea, comoditatile si sufletul meu nu vor fi atinse never ever de dragostea pentru un animalut.
Eiiiiiiii, adevarat a spus cine a spus ca niciodata sa nu spui niciodata, ca te izbeste dragostea cind te astepti mai putin! Anul trecut am stat mai mult la tara unde avem o casuta de renovat, acolo s-a aciuiat o pisica, de hranit o hraneam, ma purtam frumos cu ea ca, na, e si ea un suflet si nu puteam sa maninc si ea sa stea flaminda sau sa o vad ca sufera dar doar atit, nexam alte sentimente asta pina cind a fatat doi pisicuti si uite asa a intrat in viata mea baiatul meu blanos si frumos! Ma jur pe ce am mai sfint ca nu am crezut vreodata ca pot iubi o pisica in halul asta, sunt disperata dupa el, abia acum inteleg cu toata fiinta ce traiesc oamenii care iubesc animalele!
Pentru mine e cel mai frumos, cel mai cel, e copilul meu, asa simt, nu rideti de mine dar sentimentele astea le traiesc doar de sase luni deci inca sunt in faza mirarii exaltate, totul e nou, noroc cu fata mea ca are experienta cu pisicile si ma sfatuieste ce si cum cind am nedumeriri. Frumosul meu e din rasa Norvegiana de padure, are blana de culoarea pufului de gutuie, de aici si unul dintre nume, Gutuita, o blana zburlita si deasa si de aici primul nume pe care l-a capatat cel de Trafi-trafalet. Pina la capat si-a ales singur numele, tot alintindu-l "papusu' lu' mami" "pusu lui mami" asta e numele la care raspunde, Pushu.
Il iubesc atit de tare ca ma doare sufletul numai la gindul ca poate pati ceva, dupa ce am citit ce ati scris in paginile din urma asa trista si ingrijorata am adormit incit am avut un cosmar in care pisicelul meu avusese un accident si eu tremuram si urlam cu el in brate intr-o masina care ne ducea la spital, m-am trezit plingind in hohote si cind l-am vazut cum dormea pe canapeluta abia m-am potolit.
In viata mea, pina la miezosul asta mic, nu am pupat o pisica, mi se parea scirbos, p-asta il pup de-l albesc, a invatat si el dar el pupa cu nasul, uneori asteapta sa ma trezesc din somn, sare in pat si intinde nasul ala mic si cirn la gura mea in timp ce scoate un tril de privighetoare ragusita, in loc de buna dimineata, alteori ma trezesc ca sare pe birou, calca voios pe tastatura de-mi buleste tot ce lucram, vine la citiva cm de fata mea si ma pupa, acu' ce sa fac, cum sa-l mai cert? Cind trec pe linga el ma mingiie usor cu labuta pe glezna, daca e suparat pe mine ma zgirie si ma musca de picior, se intoarce cu fundul si ma ignora ostentativ, oricit l-as striga nici nu intoarce capul, e durere! Cind vrea sa se joace chiraie si ma duce la jucaria repectiva sa ne jucam impreuna, daca pierde pe sub mobile pe Shoncu', amaritul ala de soricel de plus pe care l-a lasat fara coada si fara un ochi, nu tace pina nu ma ridic sa ma duc sa i-l scot de acolo de unde l-a bagat si asta chiar peste citeva ore sau zile. Era cit o palma si se chinuia repetitiv sa ma faca se inteleg ce si cum, la inceput nu realizam ce vrea si de ce se posteaza de enspe ori linga o mobila, se uita lung la mine si intinde labuta miorlaind rugator. Cred ca se minuna, saracul, ce mama grea de cap are de nu intelege un lucru atit de simplu.
Hai, ca v-am facut capul mare, as fi in stare sa va povestesc despre el ore in sir dar v-am plictisit destul!
Ajutor
Piscotel, la 16 February 2012 - 09:45 PM, a spus: 
dar poate ca o sa va descretesc fruntile cu o obraznicie impardonabila de adolescent fara minte, respect si bun simt. 
