Asa ne dezmierdam noi înainte de a ajunge la vet, în urma cu o saptamîna. Savuram soarele pe burta, adierea vîtului prin blanita...
Mike.jpg
Programarea era de fapt pentru vaccin, deparazitare, si control asa în mare oricum, ca de fiecare data. De data asta dupa controlul ala asa in mare, stiam ca nu mai ajungem la vaccin si restul. Mike avea dintii din spate acoperiti de piatra. O adevarata carcera de piatra! Cum pentru Mike si drumul este extrem de stresant, cu toate ca e vorba doar de cîtiva kilometri, era clar ca trebuia anesteziat. Cînd am auzit de narcoza deja m-a luat cu groaza. A adormit în bratele lui Dan. Încerca sa ramîna treaz, apoi cîndva urmarea furnici pe podea. Bineînteles ca nu stiu ce viziuni i-a stîrnit lui narcoza, dar urmarea "ceva" pe podele, cu foarte mare interes... pîna a ramas cu capsorul pe bratul lu tac'su. Dupa controlul în linste, vetul a constatat ca, coltul de sus dreapta e praf si va fi nevoie de o extractie. Deodata mi-am simtit genunchii moi, patrunzînd încet în partea dorsala...
I-a curatat piatra cu aparatul de detartraj cu ultrasunete (cred ca asa îi spune). Merge mult mai rapid si "fin" decît manual. Au zburat bolovanii din gura lui Mike... de necrezut ce avea pe dinti. În acest timp discutam cu vetul despre ce face el acolo, îi mai îndepartam flocosului cîte o firmitura de piatra din gura, ce urmeaza... etc. A spus ca e ciudat, ca are asa multa piatra, tinînd cont ca el haleste doar crochete, iar la ultimul control (ceva peste un an), avea dinti curati...
Din fericire, sub stratul de piatra nu au mai fost surprize. Dintii sînt din nou albi si frumosi. Mai ramasese coltul care trebuia scos. Am trecut si peste asta, cu mari emotii si dureri de inima. Dintele chiar era praf. Cu toate ca la exterior nu parea, avea sus la radacina, sau mai bine zis unde ar fi trebuit sa fie radacina (ca nu mai era nici urma de ea), o infectie nasoala. L-a curatat bine, l-a clatit, dezinfectat... apoi l-am sters, ca era tot ud pe cap de la stropitoarea aparatului de curatat dintii, a mai primit o injectie contra durerilor si am plecat acasa.
Si-a revenit foarte încet din narcoza, ceea ce m-a facut sa caut pe net si sa citesc o gramada de tîmpenii (nu faceti ca mine!!!). Abia dupa aproape 10 ore a încercat sa-si miste capul, si abia dupa 13 ceasuri s-a ridicat din pat, voind s-o ia la sanatoasa. L-am prins din aer, apoi l-am lasat pe jos. A observat ca înca nu-si poate tine directia, asa ca ramas linistit în bratele mele. Încet încet si-a revenit si de cum a putut merge clatinat, chiar daca trebuia sa se opreasca la fiecare juma' de metru, a vrut afara la aer. Ametit era înca si dupa 24 de ore, cînd a vrut sa urce în patul nostru, care nu este înalt, si a picat ca o mamaliga pe poponeata
Am crezut ca va fi suparat pe noi nu doua ore ca de obicei, dupa vizita la vet, ci doua saptamîni. Dar dragul de el n-a fost suparat deloc. Din contra, nu se mai satura de iubit si pupaceala. Cred ca, din cauza ca s-a trezit în pat, între noi, a uitat ca l-am dus la vet...
Sînt mîndra de baietii mei, ca au rezistat eroic. Mike ca si-a revenit la rutina de zic cu zi, si Dan ca n-a lesinat la vet
Ajutor
si o bancuta special pentru el, pe care o voi pozitiona sub cires. Momentan sta pe terasa, ca noi am verticutat iarba si semanat noua, si nu avem voie sa umblam pe acolo. Oricum avem vreme de rahat, asa ca acum o foloseste Mike ca "treapta". De pe bancuta se urca pe scaun si de acolo pe masa de terasa. Acolo are o perna, pozitionata direct în fata usii, prin care o admira pe Denise pîna adoarme. El, nu ea 
. Pupam mustatile 
