Stella, si Bea merge la inot de la 1 an si jum, 1 data pe saptamana cu gradi, inoata ca un delfin, uimeste pe toata lumea. Cand mergem la mare, toata lumea are soc, ca se ineaca copila: ca una doua se baga cu capul la fund si pe sub valuri.
Ieri am incercat sa merg cu ea la patinoar, dar nu a fost ora potrivita, sper pe sambata viitoare.
Stiu ce spui foarte bine, iar eu nu sunt deloc fatalista. Eu la varsta ei aveam primele patine...si am patinat intens si fain + rotile, pana pe la 10 ani, cand m-am mutat de langa patinoarul 23 august, unde am locuit in frageda copilarie. Apoi cu patinatul mai rar, ca eram departisor de cel mai apropiat patinoar.
Si eu am biciclit, iar schi am invatat doar la 22 ani, cu colegii de facultate ... mi-a placut la nebunie. Nu se faceau tabere de sport pe vremea noastra.
Si eu am facut atletism, antrenament zilnic de 3 ore, in clasa a 6-a. Am incercat si eu tenisul, intr-a 5-a, dar era antrenament de viteza si rezistenta peste 50% din ora de tenis ...asa ca am virat spre atletism, daca tot era sa alerg. Nici mare talent nu aveam

. Iar noi am prins altfel de copilarie: bateam mingea, cocotzam toti copacii, zapaceam batatorul cu tot felul de exercitii tip Nadia Comaneci si saream gardurile de dimineata pana seara in vacanta! Mi-au prins toate bine si nu m-am accidentat de fel, desi mama era mereu cu frica: vai nu las copilul ca se loveste. Noroc cu tata, ca altfel stateam sub fusta! E drept ca mi-am spart genunchii cu patinele, fratele si-a spart capul cu bicicleta, am niste cicatrici pe fata de la jocul "castel" ..., dar copilaria a fost superba! Acum e totul e asa de divers. Dar si eu sunt cu totul de acord cu sporturile si miscarea cat mai multa in aer liber.