Anul ăsta, de ziua națională, n-am niciun motiv de sărbătoare. Chiar dacă asta mă face neom, necreștin, neromân, mă va face puțin mai liber
2018-11-26 15:07:00

Nici nu știu exact ce m-a întristat mai tare. Nu m-am așteptat ca preoții să vină călare pe măgăruși și nu pe sfânta treime auto (Audi, BMW, Mercedes). Nu m-am așteptat să nu lase neamul afară, să le dea vreun ceai cald, că doar Patriarhul Daniel nu-i Iisus, care a spălat picioarele ucenicilor. Nu m-am așteptat ca oamenii să înțeleagă că Dumnezeu era în altă parte, nu înăuntru, în adunătura de burți în sutane, generali mânjiți de sânge, foști primari și demnitari, hoți prinși și neprinși. Nu m-am așteptat ca oamenii să vadă catedrala aia așa cum e, pur și simplu urâtă, ca un cavou de interlop. Nu mă aștept ca de mâine oamenii să nu mai creadă în ziduri și oase. Nu mă aștept nici ca popimea de-an călare pe sărăcime să lase zăbala un pic mai slobodă o vreme și să nu-i mai hăituiască cu pintenii-n burtă după bani.
Mai zic că nu-i o discuție despre atei vs. credincioși, nu despre asta e vorba.
Mă scârbește însă toată încercarea asta din toate părțile de-a cădea la pace. La învoială cu mizeria. Las-o-așa. Nu-i urâtă, nu știi tu canoanele. Sau na, o fi urâtă, da´ bine că măcar s-a făcut. Și gata, ciocu´ mic și bucurie.
Scrie un intelectual BOR: „orice controversă despre Catedrala Națională este inutilă și chiar impudică”. De ce? A făcut Dumnezeu Însuși proiectul în AutoCAD-ul ceresc? Au trudit la ea îngeri și serafimi, a cărat Iisus pe umeri niște grinzi cum și-a dus crucea sus pe Golgota? Nu. E făcută de oameni, de ce s-a ridica deasupra judecății lor?
Domnul Mihai Șora, patriarhul răzvrătiților din Piața Victoriei, mărturisește că a găsit în mulțimea din fața catedralei oameni și inimi curate. Și iar m-am întrebat, de ce? Ce căuta acolo? De ce să susții, fie și prin rugăciune, o betonieră uriașă care amestecă și înghite bani furați? De ce să fii un alt umăr care duce litiera unui satrap mistic care a numit tâlharul împotriva cărui lupți „vrednic este”?
Vlad Voiculescu, arhanghelul laic al luptei cu cancerul, și sper, cândva, viitor primar al capitalei, scapă într-o emisiune televizată că nu este împotriva finanțării bisericilor din bani publici. N-am auzit nimic despre secularizare, nimic despre impozitarea bisericii, nimic despre faptul că nu există nicio evidență clară a cheltuirii banilor primiți de biserică.
Și peste toate astea, popi râgâind aur, infractori în justiție, pușcăriași liberi, pestă porcină, prostie galopantă, spitale în putrefacție, școli prăbușite, vine 1 decembrie. Cine nu se bucură nu-i om. Sau cel puțin așa a decis Jandarmeria: cei care vor protesta pe 1 decembrie faţă de participarea jandarmilor la paradă „se descalifică ca oameni, ca cetăţeni şi ca români".
Anul ăsta, de ziua națională n-am niciun motiv de bucurie, niciun motiv de sărbătoare, niciun motiv de admirație. Chiar dacă asta mă face neom, necreștin, neromân, mă va face cu siguranță puțin mai liber.