Mai intai de toate, o cacelutza!

Number of downloads: 0
Boni, bonita, bonicica, toata viata avem chestii de rezolvat...ia-ti jumatate de ora doar pentru tine si vino sa ne povestesti

À-propos de "mai intai sa rezolv asta" si dupa asta sigur fac asta. In ultimii 3 ani evenimentele din viata mea au fost atat de dramatice incat efectiv am schimbat radical aceasta viziune...mai mult condusa de depresia crunta care m-a acaparat aproape un an de zile. Decat sa pierzi pe cineva drag, despre care iti dai seama ca a fost ancora emotionala principala in viata, credeam ca mai bine imi pierdeam o mana sau un picior. Si asa m-am transformat. Mi-am dat seama ca nu, daca te straduiesti sa faci in viata totul bine, corect si la timp, nu iti da nimeni nici o medalie si ca , indiferent cat te straduiesti, daca oamenilor nu le pasa, ti-ai distrus energie, timp si nervi degeaba. Asa ca am devenit o lenesa si fac doar strictul necesar

Partea nasoala e ca nu imi gasesc motivatia sa las in urma faza asta si sa ma concentrez pe ce e relevant pentru mine, tot ce ma pasiona inainte nu mai prezinta absolut nici un interes. Nici nu stiu cum sa ma exprim.Singurul aspect care chiar ma unge la suflet si imi da putere este ca m-am retras pentru perioada asta in natura, departe (cat se poate) de oameni, cu padurea la nas, ursi , caprioare si vulpi , cer fabulos cu stele si luna plina ori noua, fosnet de brazi. Dar imi lipsesc ceilalti stimulenti. Mai astept, poate apar.
Adi , vai, ai pus degetul pe rana. Pe perioada sederii mele in tara am dat peste tineri complet rataciti si cu creierii si venele imbuibate de droguri, alcool si tot felul de medicamente gen xanax, incat m-am infiorat , oameni buni. Vorbesc de oameni intre 25 si 35 maxim 40 de ani. Eu ma minunez in cazul unora si ma intreb cum de inca mai respira. Si eu ma consideram pe mine un om luptator si pe pozitii, cand astia sunt de-a dreptul survivors! Se si duc la job, mai si platesc chirii, pe bune ca ma depaseste cum naiba reusesc sa ajunga intregi si in viata la finalul zilei. Na, ca pe mine m-a scos de pe orbita o moarte, fenomen inerent vietii, pe cand astia nu au nene nici o treaba. Nu ii atinge nimic.
Cat despre vreme si plante, dupa zile caniculare a venit o furtuna care a durat o noapte si o zi, o furtuna de-a dreptul biblica, daca auzeati cum tuna in ceruri si ce fulgere interminabile crapau cerul, sigur nu ramaneati indiferente. Dar bine ca a dat ca sa curete atmosfera. Cu toate astea, am un busuioc mandru pe balcon si asa ce ii place aici , ca e tare tare vesel si harnic la crescut. Plus doua amfore cu un rozmarin imens, pe care l-am adus amarat si pricajit acum 3 luni si acum e triplu. Cand trec cu mana prin el, miroase oe p raza de 3 m imprejur. Una peste alta, cum ma bucuram eu de busuiocul meu, vad ca mancat. Bai, ce poate sa il manance, ca doar nu e gradina sa vina limacsii peste el, aici nu vad nimic. Sigur e ceva care zboara, ma gandesc. Ca sa mi se adevereasca vreo cateva seri mai tarziu cand am gasit in dormitor ditamai lacusta. Nici acum nu mi-am revenit din soc, mai ales ca in ultimele luni de viata ale tatei , am avut o lacusta care s-a tinut de masina (eram eu cu tata in ea) toata ziua si nu s-a desprins de acolo neam cat am mers si ne-am rezolvat treburile si am condus . Am zis ca cine stie, poate tata incearca sa vorbeasca cu mine si sa ma impulsioneze sa ies din gaura asta?
