Ajutor
Simbata seara am zis sa mergem undeva unde n-am fost niciodata, si pentru ca citisem de curind intr-o revista de publicitate pe teme de "alimentatie publica" un articol care mi-a incitat imaginatia, am propus "Chevalet". Se zicea ca acolo, la Chevalet, deserturile sint preparate la masa clientului de insusi proprietarul restaurantului, un anume domn Păucă. "Da, da", mi-am zis eu, "poate atit cit s-a scris articolul sa-l fi tinut elanul asta". Dar anumite titluyri din meniul, afirmatia asta cu deserturile mi-au ramas in cap si am zis sa incercam. Restaurantul este in Mamaia, pe malul lacului Siutghiol, are si terasa dar, normal, pe timp de iarna se sta inauntru. In interior nu este foarte mare, cred ca sint maxim 10 mese, dispuse destul de lejer si primul impact a fost ca insusi dl. Pauca (recunoscut din pozele din revista) te intimpina si te conduce la masa. Masă pe care el ne-a propus-o si care era una excelenta ca dispunere si numar de scaune, in sensul ca, chiar daca eram doar 3 nu ne-a propus o masa chinuita la care am fi incaput, ci una la care ar fi putut sta 5-6 persoane. E ceva deosebit pentru ca in alte locuri, mai ales simbata seara! vezi mese goale dar ospatarii nu numai ca nu te invita la ele, dar iti si refuza categoric ideea de a ocupa o masa mai mare daca nu esti intr-un grup care sa ocupe toate scaunele. Primul punct l-am acordat la faza asta. Patita fiind cu o saptamina in urma ca "pe-afara-i vopsit gardul, inauntru..." m-am dus in inspectie si pe la baie
Mai, deci chiar se poate face curatenie si intr-un WC de resaturant. Totul era perfect curat si foarte elegant si frumos. Meniul e foarte simplu, nu cit o carte de telefon in care sa te pierzi. Citeva feluri de antreuri, citeva feluri cu carne de vita, cotlete de miel (de-astea mi-am luat eu), 4-5 feluri de paste, citeva feluri pentru copii, pentru vegetarieni, peste si fructe de mare din plin (la sfirsit o sa va dau si link la pagina lor unde au si meniul, aveti nitica rabdare 
). Cit am asteptat am avut ocazia sa-l vedem intr-adevar in actiune pe dl. Pauca, preparind un biftec tartar la una dintre mese, alergind de la o masa la alta, vorbind cu clientii si chiar preparind deserturile asa cu se "lauda" in revista 
Mincarea principala a fost excelenta pe toate planurile, si ca timp de preparare, si ca aspect si ca gust, servire, accesorizare etc, chiar nu as avea ceva de reprosat. Cotletele mele erau fragede si numai atit cit trebuie de grase si de "osoase", erau insotite si de un sos simplu dar foarte potrivit aromat pentru carnea de miel, barbatu-meu a luat un fajitas de vita, servit si el cu 3 feluri de sosuri. De fecior-miu nu va mai zic, mincarea lui universala e "spaghetti carbonara" 
I-au placut si lui foarte mult.La desert am luat, normal, ce era notat cu asterisc in meniu, cu notita ca acel preparat ti-l face seful de sala la masa
Eu "creme brulee", sotul meu "banana foster". "Creme brulee"-ul meu era deja pus in castron, doar l-a pudrat cu zahar si l-a caramelizat putin). Pentru "banana", insa, a venit omul cu gheridonul, cu arzatorul, cu tigaita, cu banane, portocale, zahar brun, lichioruri si tot ce ii mai trebuia pentru prepararea bananelor, si-a pus o manusa de unica folosinta si a inceput pregatirea, foarte spectaculoasa, de altfel . Flacari in tigaie, stors portocala de la inaltime, aruncat cu zahar artistic asa, apoi trintit bananele in siropul- caramelul ala si in timpul caramelizarii bananelor stat de vorba cu noi. In 5 minute ne-a explicat intreaga filosofie a restaurantului si trebuie sa recunosc ca daca aveam o palarie as fi trintit-o de pamint si as fi zis "da, domne, jos palaria!". N-aveam palarie asa ca i-am adresat doar niste felicitari verbale lui si in gindul meu mie, ca am ales restaurantul lui in acea seara 
Ce m-a impresionat cel mai tare a fost si cum si-a prezentat meseria, ocupatia. Desi cuvintul poate parea jignitor pentru multi, el ne-a spus "meseria mea este de servitor". Normal ca ai de ales intre mai multe intelesuri ale cuvintului, totusi primul gind este ca iubeste sa-si serveasca clientii. Si nu te poti insela, omului chiar ii place ce face, e neobosit, trece de la o masa la alta cu o viteza si o naturalete pe care, eu personal, nu le-am mai vazut decit, pe vremuri, la citeva restaurante de elita din Romania. Pe scurt, filosofia lui e asa: "schimbam meniul in functie de furnizorii pe care ii avem; de exemplu, daca gasim un furnizor bun de fructe de mare, le includem in meniu". Poti face oricind vizite in bucatarie (chiar o sa ma folosesc de "posibilitatea" asta
am citeva curiozitati pe care mi-as dori sa le rezolv ). Daca ar fi un minus (dar nu foarte mare), ar fi preturile ceva mai "sarite" decit in restul locurilor chiar pretentioase ale orasului, dar zau ca servirea si tot restul te fac sa nu te mai gindesti ca poate in loc de o masa luai doua in alta parte, sau ca in loc de 3 persoane am fi putut fi 6
Urmeaza testari si intariri ale acestei experiente, intr-un fel aproape ca nu-mi vine sa cred ca exista locul asta la care nu m-am dus nici pe departe ca la "pomul laudat", dar care mi-a facut asa o surpriza placuta. Este deschis din 2008, avea timp sa se plictiseasca pina acum de "buna-purtare", sa-si fi facut o clientela stabila si sa se culce pe o ureche. Oricum o sa urmaresc de aproape evolutia. Testul cel mare e vara, cind avalansa de clienti ii fac si pe cei mai exigenti patroni de restaurante sa lase calitatea la o parte si sa se axeze pe cantitate...
Din partea mea, deci, nota 10 pentru acest restaurant.
http://www.restaurantchevalet.com/
