Pisco, sper ca ti-e mai bine Moca. Cioara mea n-a fost norocoasa

(defapt era o vrabie, dar noi il botezasem Cioara). Nu stia sa manance singur, l-am indopat eu 3 zile, dar dupa ce-am plecat nu cred ca fi-miu s-a descurcat prea bine cu el

. Poate n-a fost nici hrana cea mai potrivita, cu toate ca eu cred c-aveam ceva experienta de cand cu puii de canar). Ne-a dat veste cea rea cand eram la Balcic. Cel putin bine ca vazusem ce era de vazut, ca dup-aia nu ne-a mai ars de nimic. Am plans putin amandoi, ferindu-ne ochii unul de altul

. Mi-a parut tare rau, dar vorba lu' Apetito, tb sa lasam natura sa-si faca treaba. Sigur nu facem noi alegerile cele mai bune in cazuri de-astea...of!
Hai ca am si eu o amintire din copilarie cu niste pui.
Aveam vreo 10 ani, un frate mai mic (il mai am si-acum, sa-mi traiasca!) si-o bunica super-nebunatica. Copii de oras, crescuti la curte, da' orishicum, oraseni. Vara, dupa indelungate rugaminti la bunica, reuseam s-o convingem sa mearga cu noi la Milcov, la scaldat. Ei, si pregatea bunica ceva de-ale gurii si ne-nhamam la cel mai lung drum, dar si cel mai placut, al copilariei mele. Pana la Milcov tb sa mergem cam 4km. Bineinteles ca erau si autobuze, dar bunica nici nu voia s-auda de-asa ceva. Asa era ea obisnuita, sa mearga mult pe jos si noi tb sa ne supunem daca aveam chef de scalda. Drumul trecea pe langa o ferma de pasari si-ntr-o zi, in buruienile santului, am gasit doi pui galbiori si chiscuitori, mai mare mila. Bunica i-a luat, parca vad cum i-a bagat in buzunarele rochiei ei de shifon mustar si-n ziua aia a vut grija la Milcov de doi copii si doi pui, de fapt patru pui.
Ziua a trecut cu bine, puii au ajuns acasa, i-a instalat tata intr-o cusca (noi n-aveam gaini) si-au trait bine merci pana cand, insarcinata fiind intr-o zi sa am grija de ei (de-acuma le dadeam drumul liberi prin gradina), am pierdut puica. Descoperisem ca erau o pereche. Ei, certurile de rigoare, asta e! Si-a ramas cocosul singur, crescuse si se facuse cam rau. Il boteasem Kiru, ca tocmai vazusem un film cu Piedone si cu baietelul ala mic negrut, si-n film se pomenea de Kiru, zeul buclucurilor din Africa

. Il instalasem in cusca cainelui, ii scrisesem la intrare numele cu var...ar fi fost bine daca n-ar fi sarit cocosul la mine. Tata ii cam pusese gand rau. A venit si iarna si-ntr-o noapte mai geroasa, i-au degerat barbiile, saracu'! L-au luat ai mei in bucatarie, l-au oblojit cum au stiut, dar inevitabilul s-a produs. Nenea Costica, un vecin mai calau asa, care rezolva toate gainile de ciorba, l-a savarsit si pe Kiru. Eu am trecut cumva peste trauma, dar frate-miu s-a imbolnavit si mult timp de-atunci incolo nu se putea vorbi in casa de pui/gaini/cocosi ca asta se punea pe urlat.
Eh, amintiri-amintiri!
Uite si-o poza din perioada cand aveam 6 canari, 2 parinti si 4 pui pe care i-am crescut cu pipeta
100_3094 (Small).jpg (104.4K)
Number of downloads: 0