Ajutor
Primul pas, evident, este sa culegeti macese. Io le-am cules acum cateva zile pentru ca invitasem vecinii la un gratar si mi-am zis sa le dau fructe la desert. Asa ca am cules macese. Le-am pus intr-un castron, le-am dat cate un cutit si le-am zis... ati mai mancat asa ceva? El a zis da. Io i-am zis sa te vaz. Si a luat una, a taiat-o, a curatat-o si a halit. N-au mancat multe dar a fost de efect.
Cu ce a ramas m-am intrebat.... Am o dilema. Le mananc asa sau fac ceva cu ele? Dupa o femptosecunda de gandire am hotarat sa fac ceva cu ele. Si cum tot vine astazi chifteaua in vizita m-am hotarat sa fac dulceata.
Asadar... iata macesele!
Am petrecut, ieri, ceva vreme ca sa le curat...
Iar acum va dezvalui secretele dulcetariei lui Dragos
Le-am cantarit... 300 de grame in cap. Am luat zahar bun de trestie de zahar si am cantarit 249 de grame. Apoi am pus un stratut de zahar intr-o farfurie adanca, apoi un strat de macese, iar zahar, iar macese. In asa fel incat sa termin cu mai mult zahar deasupra. Intre straturi am mai picurat si cateva picaturi de zeama de lamaie ca macesele sa-si pastreze culoarea portocalierosiesialtenuante. Si am bagat farfuria, neacoperita, in frigider.
Astazi am scos-o. Nu ma asteptam sa lase ceva zeama (macesele!) asa ca m-am confruntat cu alta dilema. Ce fac? Nu mai fac sau pun apa? Apa??? Bleah! Si ce fac? Sau nu mai fac? Ba fac, mi-am zis, ca io nu ma dau batut cu una cu doua (acum, ca ma gandesc la asta, cred ca ar fi interesant cu trei, dar asta e subiect de Pupaza din tei). Noroc ca mai aveam ceva ceai de ieri, Earl Grey, indulcit cu miere de albine naturale de la Bicazu Ardelean si lamaie de la Lidl de aci din colt. Asa ca, dupa ce am trecut macesele in trocul de pus pe foc, am adaugat ceva ceai. Nu mult, doar cat sa se scalde macesele in el fara ca sa se calce in picioare dar ca sa ramana sa se atinga piele pe piele asa cum e placut. Si cum nu puteam lasa amestecul asa, am mai taiat si doua feliute subtiri de lamaie, le-am taiat jumatati si le-am pus si pre dansele in troc, zgaltaind bine ca sa faca c unostinta cu macesele.
Am mai zgaltait bine trocul inca o data si l-am pus pe foc mic (foc... vorba vine ca io am electric) pana s-a topit zaharul. Apoi facui "focul" viu si lasai 5 minute. Mai culegeam ceva spuma (putina, ce e drept), mai zgaltaiam trocul. Dupa 5 minute l-am mai lasat inca 5 minute si am zis ca vaz io dupa aia daca mai trebe. N-a mai trebuit ca n-am vrut sa fac nici gem si nici pasta de macese. Dulceata era telul.
Asa ca dadui trocul la o parte, stinsei "focul", acoperii trocul cu o carpa umeda si lasai la hodina.
Intre timp, ca s-a racit, nu mai e atat de moale cum era cand era moale pe foc. Acu o s-o trec in b orcan si i-o dau chiftelei ca s-o ia cu ea acasa cand o pleca.
Evident ca am si gustat ce am facut. A iesit o mi-nu-na-ti-e!
Secretele unei dulceti bune sunt presarate printre randurile de mai sus
