Foxyy, la 27 February 2019 - 01:15 AM, a spus:
ariel, la 19 February 2019 - 11:30 PM, a spus:
Ia sa pun si eu o intrebare aici...
Uneori ma uit la tv la romani. Nu ma intrebati de ce, ca nu stiu sa va raspund

. Dupa 20 de ani de emigrare, iaca uneor simt nevoia sa-mi fac tensiunea sa creasca necontrolat.
Saptamanile trecute, ma uitai la Romanii au Talent. Si-l auzii pe Andi Moisescu, si apoi si pe altii, cu expresia " ma bucur tare".
Tare cum?
De cand e corecta asa o exprimare? Sau am uitat eu si bruma de limba romana pe care o stiam?

Te pupic, merci mare, ma bucur tare.....

Si tot la Romanii au talent, cei doi martafoi (penibili) din culise (Smiley si Bartos) l-au luat pe
bai, esti nebun in brate. In special Smiley..... Mi se pare penibil. Zici o data de doispe ori, da' chiar mereu???? 😳 Asa limitat ti-e vocabularul?? Atunci, stai bade acasa, nu te mai baga unde nu-ti fierbe borsu'!
Dar ce au? Mă bucur tare = mă bucur mult, nu cunoști expresia pentru că e cumva apărută mai de curînd, dar nu cred că evoluția unui anume limbaj ar fi ceva nemaipomenit. Ticurile verbale mă deranjează mult mai mult, aceeași expresie repetată de 10 ori într-o frază, din ce în ce mai de întîlnită la lume.
Printre expresiile cele mai tîmpite și idioate deopotrivă, și dacă nu e destul pot să adaug și cretine și stupide și oligofrene, regăsim ”știi ce zic?”. Nu l-oți fi întîlnit, că e mai mult verbal, dar denotă o clară lipsă de creier a celui care o folosește, bine-nțeles după părerea mea lipsită de amabilitate sau înțelegere pentru cretini.
Pe mine mă agasează inversarea lui ”BUNĂ ZIUA” în ”O zi bună”, pentru că la asta din urmă nu pot să răspund decît cu ”mulțumesc, la fel”, nu cu un ”bună ziua”, urare clasică și foarte frumoasă pe vremea mea. De asemenea îmi sînt neplăcute excesele de urări atît la întîlnirea cu cineva, cît mai ales la despărțirea de cineva sau încheierea unei conversații la telefon cu cineva, sau chiar prin mesaje. Nu mai știi cînd intenționează să se despartă de tine, zici ”la revedere”, zice ”pa, te pup”, mai zici și tu ”pa”, zice ”să ai o zi bună”, zici ”bine, mulțumesc”, urmează un ”ai grijă” etc etc etc, adică o putem ține așa o oră la telefon cu urări de toate felurile. La telefon am început să zic ”pa” și să închid imediat, altfel mai conversăm cîteva minute inutile și agasante. Pe viu e mai greu, dar nu imposibil, să le zic ”pa” și să întorc spatele și să plec dacă o luăm iar la înșirat tot ce ne-a învățat mama noastră acasă. Dar dacă intru în chestiuni despre care să fie conținutul unei comunicări și nu forma acesteia, nu mai termin niciodată. Poți să scrii corect dar să spui numai prostii, și invers. Recunosc că-mi place
stilul Geany cu multe chestii proprii ei ca greșeli, dar povestite savuros și concis, cu o bogăție de reprezentări vizuale sau chiar auditive, un om născut sau format de mediu să fie un povestitor. În ziare și reviste sau chiar în cărți publicate în ultimii ani regăsești mai greu stilul ăsta, cei mai mulți crezînd că îmbogățesc o creație literară dacă scriu mult, inclusiv pe bloguri, rețele de socializare sau forumuri.