Zorzoricoooo, lasa dom'ne bautura ca parol ca ma las si eu

))
Koral, parca si tu lucrezi in domeniu, daca nu ma insel?
Fete, sunteti voi niste bune. E adevarat ca ii iubesc tare mult, desi sunt practic ...straini, nu? Si unde mai pui ca ne stim abia de o luna. Imi iubesc meseria. Era un dicton care spunea asa: cica sa iti alegi meseria pe care o iubesti, asa nu o sa fie nevoie sa muncesti niciodata! In Romania imi imaginam cu greu sa fiu profa. Nu ca nu as fi iubit meseria dar perspectiva unui astfel de nivel de viata - cred ca e inutil, nu, sa mai vorbim despre ce anume inseamna un profesor in Romania...ma infiora de-a dreptul.
Soarta insa mi-a oferit sansa sa devin aici...ceea ce nu doream in Ro. Dar sincer va spun, cu mana pe inima, daca cineva mi-ar fi spus de dinainte uite fata, asta si cu asta te asteapta, fugeam incotro vedeam cu ochii. Nu va imaginati ca oi fi eu vreo viteaza; adica, nu ma bag de buna voie in dificultati. Dar si cand dau de ele nu o iau la sanatoasa.
A fi aici profesor - la nivelul acesta de scoala, care corespunde liceului teoretic din Romania- este o munca imensa. Ca sa nu mai spun cate zeci de alte responsabilitati in afara orelor are aici un profesor. Si, evident, ca volumul de munca este strans corelat cu materiile pe care le predai. Circumstantele prin care eu am ajuns aici sunt foarte complexe. Am avut destule momente in care nu am crezut in mine si eram gata sa arunc totul peste bord. Dar...pana la urma am iesit la un liman. Din fericire am avut cel putin doua persoane care m-au sprijinit continuu si carora le multumesc!
Cand directorul mi-a spus ca imi mai da si dirigentie....deja picase cerul pe mine. Inca alte zeci de responsabilitati. Dar...am clasa cea mai competenta, este clasa bilinguala - de engleza- sunt 33 foarte multi, e adevarat. Insa imi sunt extraordinar de dragi si cred ca a fost dragoste la prima vedere
Multumesc inca o data de aprecieri! Sa aveti o zi plina de realizari!