Ajutor
Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"
"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit.
"Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."
Vorbe: de dor, de duh, de dragoste...
#1
raluca elena 
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 28 November 2009 - 07:37 PM
raluca elena
#2
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 28 November 2009 - 07:40 PM
Slow down for three minutes to read this. It is so worth it. Touching words from the mouth of babies. What does Love mean?
A group of professional people posed this question to a group of 4 to 8 year-olds, "What does love mean?" The answers they got were broader and deeper than anyone could have imagined.
"When my grandmother got arthritis, she couldn't bend over and paint her toenails anymore. So my grandfather does it for her all the time, even when his hands got arthritis too. That's love."
Rebecca- age 8
"When someone loves you, the way they say your name is different. You just know that your name is safe in their mouth."
Billy - age 4
"Love is when a girl puts on perfume and a boy puts on shaving cologne and they go out and smell each other."
Karl - age 5
"Love is when you go out to eat and give somebody most of your French fries without making them give you any of theirs."
Chrissy - age 6
"Love is what makes you smile when you're tired."
Terri - age 4
"Love is when my mommy makes coffee for my daddy and she takes a sip before giving it to him, to make sure the taste is OK."
Danny - age 7
"Love is when you kiss all the time. Then when you get tired of kissing, you still want to be together and you talk more.
My Mommy and Daddy are like that. They look gross when they kiss"
Emily - age 8
"Love is what's in the room with you at Christmas if you stop opening presents and listen."
Bobby - age 7 (Wow!)
"If you want to learn to love better, you should start with a friend who you hate,"
Nikka - age 6
(we need a few million more Nikka's on this planet)
"Love is when you tell a guy you like his shirt, then he wears it everyday."
Noelle - age 7
"Love is like a little old woman and a little old man who are still friends even after they know each other so well."
Tommy - age 6
"During my piano recital, I was on a stage and I was scared. I looked at all the people watching me and saw my daddy waving and smiling.
He was the only one doing that. I wasn't scared anymore."
Cindy - age 8
"My mommy loves me more than anybody
You don't see anyone else kissing me to sleep at night."
Clare - age 6
"Love is when Mommy gives Daddy the best piece of chicken."
Elaine-age 5
"Love is when Mommy sees Daddy smelly and sweaty and still says he is handsomer than Robert Redford."
Chris - age 7
"Love is when your puppy licks your face even after you left him alone all day."
Mary Ann - age 4
"I know my older sister loves me because she gives me all her old clothes and has to go out and buy new ones."
Lauren - age 4
"When you love somebody, your eyelashes go up and down and little stars come out of you." (what an image)
Karen - age 7
"Love is when Mommy sees Daddy on the toilet and she doesn't think it's gross"
Mark - age 6
"You really shouldn 't say 'I love you' unless you mean it. But if you mean it, you should say it a lot. People forget."
Jessica - age 8
And the final one --Author and lecturer Leo Buscaglia once talked about a contest he was asked to judge.
The purpose of the contest was to find the most caring child.
The winner was a four year old child whose next door neighbor was an elderly gentleman who had recently lost his wife.
Upon seeing the man cry, the little boy went into the old gentleman's yard, climbed onto his lap, and just sat there.
When his Mother asked what he had said to the neighbor, the little boy said,
"Nothing, I just helped him cry"
Send it on, the more the better.
A group of professional people posed this question to a group of 4 to 8 year-olds, "What does love mean?" The answers they got were broader and deeper than anyone could have imagined.
"When my grandmother got arthritis, she couldn't bend over and paint her toenails anymore. So my grandfather does it for her all the time, even when his hands got arthritis too. That's love."
Rebecca- age 8
"When someone loves you, the way they say your name is different. You just know that your name is safe in their mouth."
Billy - age 4
"Love is when a girl puts on perfume and a boy puts on shaving cologne and they go out and smell each other."
Karl - age 5
"Love is when you go out to eat and give somebody most of your French fries without making them give you any of theirs."
Chrissy - age 6
"Love is what makes you smile when you're tired."
Terri - age 4
"Love is when my mommy makes coffee for my daddy and she takes a sip before giving it to him, to make sure the taste is OK."
Danny - age 7
"Love is when you kiss all the time. Then when you get tired of kissing, you still want to be together and you talk more.
My Mommy and Daddy are like that. They look gross when they kiss"
Emily - age 8
"Love is what's in the room with you at Christmas if you stop opening presents and listen."
Bobby - age 7 (Wow!)
"If you want to learn to love better, you should start with a friend who you hate,"
Nikka - age 6
(we need a few million more Nikka's on this planet)
"Love is when you tell a guy you like his shirt, then he wears it everyday."
Noelle - age 7
"Love is like a little old woman and a little old man who are still friends even after they know each other so well."
Tommy - age 6
"During my piano recital, I was on a stage and I was scared. I looked at all the people watching me and saw my daddy waving and smiling.
He was the only one doing that. I wasn't scared anymore."
Cindy - age 8
"My mommy loves me more than anybody
You don't see anyone else kissing me to sleep at night."
Clare - age 6
"Love is when Mommy gives Daddy the best piece of chicken."
Elaine-age 5
"Love is when Mommy sees Daddy smelly and sweaty and still says he is handsomer than Robert Redford."
Chris - age 7
"Love is when your puppy licks your face even after you left him alone all day."
Mary Ann - age 4
"I know my older sister loves me because she gives me all her old clothes and has to go out and buy new ones."
Lauren - age 4
"When you love somebody, your eyelashes go up and down and little stars come out of you." (what an image)
Karen - age 7
"Love is when Mommy sees Daddy on the toilet and she doesn't think it's gross"
Mark - age 6
"You really shouldn 't say 'I love you' unless you mean it. But if you mean it, you should say it a lot. People forget."
Jessica - age 8
And the final one --Author and lecturer Leo Buscaglia once talked about a contest he was asked to judge.
The purpose of the contest was to find the most caring child.
The winner was a four year old child whose next door neighbor was an elderly gentleman who had recently lost his wife.
Upon seeing the man cry, the little boy went into the old gentleman's yard, climbed onto his lap, and just sat there.
When his Mother asked what he had said to the neighbor, the little boy said,
"Nothing, I just helped him cry"
Send it on, the more the better.
raluca elena
#3
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 29 November 2009 - 09:56 AM
7 miracole la barbati:
1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.
2. Desi sunt ocupati, au vreme de femei.
3. Desi au vreme de femei, nu prea ii intereseaza de ele.
4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.
5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.
6. Desi se mai dau la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care sint ii paraseste.
7. Desi femeia cu care sint ii paraseste, tot nu invata din greselile pe carele fac (si tot se mai dau la altele).
7 miracole la femei:
1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea "materiala".
2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.
3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.
4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.
5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".
6. Desi ele zic ca este doar o "carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente..
7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata..!
Sunt femei care, in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina.
Acestea se numesc "fidele".
1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.
2. Desi sunt ocupati, au vreme de femei.
3. Desi au vreme de femei, nu prea ii intereseaza de ele.
4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.
5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.
6. Desi se mai dau la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care sint ii paraseste.
7. Desi femeia cu care sint ii paraseste, tot nu invata din greselile pe carele fac (si tot se mai dau la altele).
7 miracole la femei:
1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea "materiala".
2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.
3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.
4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.
5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".
6. Desi ele zic ca este doar o "carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente..
7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata..!
Sunt femei care, in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina.
Acestea se numesc "fidele".
raluca elena
#4
Hazel
- Bucatar sef
-
- Grup: Red
- Postari: 933
- Inregistrat: 25-November 09
- LocationSuffolk
Postat 29 November 2009 - 10:13 AM
raluca elena a spus:
Slow down for three minutes to read this. It is so worth it. Touching words from the mouth of babies. What does Love mean?
A group of professional people posed this question to a group of 4 to 8 year-olds, "What does love mean?" The answers they got were broader and deeper than anyone could have imagined.
......................................
Send it on, the more the better.
A group of professional people posed this question to a group of 4 to 8 year-olds, "What does love mean?" The answers they got were broader and deeper than anyone could have imagined.
......................................
Send it on, the more the better.
Ce dulci is....
#5
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 30 November 2009 - 11:14 PM
Emil Cioran despre munca
"Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai
putea fi ei însisi.
Munca este un blestem. Iar omul a fãcut din acest
blestem o voluptate.
A munci din toate fortele numai pentru muncã, a gãsi
o bucurie într-un efort care nu duce decît la
realizãri irelevante, a concepe cã te poti
realiza numai printr-o muncã obiectivã si neîncetatã,
iatã ceea ce este revoltãtor si ininteligibil.
Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã
si impersonalizeazã.
Ea deplaseazã centrul de preocupare si interes din
zona subiectivã într-o zonã obiectivã a lucrurilor,
într-un plan fad de obiectivitate.
Omul nu se intereseazã atunci de destinul sãu
personal, de educatia lui lãuntricã, de intensitatea
unor fosforescente interne si de realizarea
unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri.
Munca adevãratã, care ar fi o activitate de continuã
transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.
Este caracteristic cã în lumea modernã munca
indicã o activitate exclusiv exterioarã. De aceea,
prin ea omul nu se realizeazã, ci realizeazã.
Faptul cã fiecare om trebuie sã aibã o carierã, sã
intre într-o formã de viatã care aproape niciodatã
nu-i convine, este expresia acestei tendinte de
imbecilizare prin muncã.
Sã muncesti pentru ca sã trãiesti, iatã o fatalitate
care la om e mai dureroasã decît la animal. Cãci la
acesta activitatea este atat de organicã, încat el n-o
separã de existenta sa proprie, pe cînd omul
îsi dã seama de plusul considerabil pe care-l adaugã
fiintei sale complexul de forme al muncii.
In frenezia muncii, la om se manifestã una din
tendintele lui de a iubi rãul, cînd acesta este fatal
si frecvent. Si în muncã omul a uitat de el însusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simplã si dulce,
ci la o exteriorizare vecinã cu imbecilitatea.
Prin muncã a devenit din subiect obiect, adicã un
animal, cu defectul de a fi mai putin sãlbatic. In
loc ca omul sã tindã la o prezentã strãlucitoare în
lume, la o existentã solarã si sclipitoare, în loc sã
trãiascã pentru el însusi - nu în sens de egoism, ci
de crestere interioarã -, a ajuns un rob pãcãtos si
impotent al realitãtii din afarã."
"Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai
putea fi ei însisi.
Munca este un blestem. Iar omul a fãcut din acest
blestem o voluptate.
A munci din toate fortele numai pentru muncã, a gãsi
o bucurie într-un efort care nu duce decît la
realizãri irelevante, a concepe cã te poti
realiza numai printr-o muncã obiectivã si neîncetatã,
iatã ceea ce este revoltãtor si ininteligibil.
Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã
si impersonalizeazã.
Ea deplaseazã centrul de preocupare si interes din
zona subiectivã într-o zonã obiectivã a lucrurilor,
într-un plan fad de obiectivitate.
Omul nu se intereseazã atunci de destinul sãu
personal, de educatia lui lãuntricã, de intensitatea
unor fosforescente interne si de realizarea
unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri.
Munca adevãratã, care ar fi o activitate de continuã
transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.
Este caracteristic cã în lumea modernã munca
indicã o activitate exclusiv exterioarã. De aceea,
prin ea omul nu se realizeazã, ci realizeazã.
Faptul cã fiecare om trebuie sã aibã o carierã, sã
intre într-o formã de viatã care aproape niciodatã
nu-i convine, este expresia acestei tendinte de
imbecilizare prin muncã.
Sã muncesti pentru ca sã trãiesti, iatã o fatalitate
care la om e mai dureroasã decît la animal. Cãci la
acesta activitatea este atat de organicã, încat el n-o
separã de existenta sa proprie, pe cînd omul
îsi dã seama de plusul considerabil pe care-l adaugã
fiintei sale complexul de forme al muncii.
In frenezia muncii, la om se manifestã una din
tendintele lui de a iubi rãul, cînd acesta este fatal
si frecvent. Si în muncã omul a uitat de el însusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simplã si dulce,
ci la o exteriorizare vecinã cu imbecilitatea.
Prin muncã a devenit din subiect obiect, adicã un
animal, cu defectul de a fi mai putin sãlbatic. In
loc ca omul sã tindã la o prezentã strãlucitoare în
lume, la o existentã solarã si sclipitoare, în loc sã
trãiascã pentru el însusi - nu în sens de egoism, ci
de crestere interioarã -, a ajuns un rob pãcãtos si
impotent al realitãtii din afarã."
raluca elena
#6
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 30 November 2009 - 11:37 PM
Cugetari cinice
Eram asa de sarac cand am fost copil, ca daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc...
Intr-o zi am ajuns acasa mai devreme, vad un tanar alergand gol pe strada. L-am intrebat: "De ce faci asta?" Mi-a raspuns: "Din cauza ca ai venit prea devreme acasa, boule!"
Exista unele femei care in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele".
Inteligenta ma urmareste... dar eu sunt mai rapid.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii inteleg nici actiunea.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare: o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data viitoare cind are nevoie de ajutor
Eram asa de sarac cand am fost copil, ca daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc...
Intr-o zi am ajuns acasa mai devreme, vad un tanar alergand gol pe strada. L-am intrebat: "De ce faci asta?" Mi-a raspuns: "Din cauza ca ai venit prea devreme acasa, boule!"
Exista unele femei care in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele".
Inteligenta ma urmareste... dar eu sunt mai rapid.
Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa se va si intimpla.
Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii inteleg nici actiunea.
Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.
Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.
Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.
Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!
Daca ti-e foame - maninca sare: o sa iti fie sete!
Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.
Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.
Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data viitoare cind are nevoie de ajutor
raluca elena
#7
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 01 December 2009 - 12:00 AM
Lupta interioara
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
Cel pe care il hranesc
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
Cel pe care il hranesc
raluca elena
#8
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 01 December 2009 - 01:58 AM
A fost odata un evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in cap.. Il chema Solomon.
Dupa el, a venit un alt evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in inima. Il chema Isus.
Dupa el, a venit un al treilea evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in stomac... Il chema Marx.
Dupa el, a venit un al patrulea evreu intelept, si a zis ca totul se poate reduce la ce ai intre picioare. Il chema Freud.
La sfarsit, a venit un alt evreu, mai intelept decat toti si a zis: “Totul e relativ”. Il chema Einstein.
Dupa el, a venit un alt evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in inima. Il chema Isus.
Dupa el, a venit un al treilea evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in stomac... Il chema Marx.
Dupa el, a venit un al patrulea evreu intelept, si a zis ca totul se poate reduce la ce ai intre picioare. Il chema Freud.
La sfarsit, a venit un alt evreu, mai intelept decat toti si a zis: “Totul e relativ”. Il chema Einstein.
raluca elena
#9
Hazel
- Bucatar sef
-
- Grup: Red
- Postari: 933
- Inregistrat: 25-November 09
- LocationSuffolk
Postat 01 December 2009 - 07:26 AM
raluca elena a spus:
A fost odata un evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in cap.. Il chema Solomon.
Dupa el, a venit un alt evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in inima. Il chema Isus.
Dupa el, a venit un al treilea evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in stomac... Il chema Marx.
Dupa el, a venit un al patrulea evreu intelept, si a zis ca totul se poate reduce la ce ai intre picioare. Il chema Freud.
La sfarsit, a venit un alt evreu, mai intelept decat toti si a zis: “Totul e relativ”. Il chema Einstein.
Dupa el, a venit un alt evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in inima. Il chema Isus.
Dupa el, a venit un al treilea evreu intelept. Si zicea el ca totul se poate reduce la ce ai in stomac... Il chema Marx.
Dupa el, a venit un al patrulea evreu intelept, si a zis ca totul se poate reduce la ce ai intre picioare. Il chema Freud.
La sfarsit, a venit un alt evreu, mai intelept decat toti si a zis: “Totul e relativ”. Il chema Einstein.
Foarte tare
#10
KikenHana
- fata verde
-
- Grup: brown
- Postari: 1,172
- Inregistrat: 24-November 09
- Locationinto the wild
Postat 01 December 2009 - 08:55 AM
Aforisme Valeriu Butulescu
Agricultura înseamna rasism vegetal. Când morala crestina va triumfa, vom uda cu aceeasi pietate, si spinul, si maslinul.
Arderea este pretul luminii. Pentru ca organicul sa razbata prin noaptea neputintei sale, ceva organic trebuie sa arda.
Arheologii. Pe baza unui ciob, ei reconstituie o intreaga bucatarie antica.
Asceza. Dorinta de a nu avea dorinte.
Poftele spiritelor inalte se cheama aspiratii.
Barbatie. Sa deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserica.
Concizie. Esente distilate din vorbe de prisos.
Craciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.
Copilaria. Singurul paradis pierdut.
Femeia e forta motrice a vietii. Barbatul e doar cheia de contact.
Inteligenta este un judet obscur în imperiul stralucitor, omnipotent al prostiei.
Lucifer. Un fel de patriarh, de papa al dracilor.
Nemurire. A trai vesnic în amintirea celor vii.
Poezia e cantec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.
A vorbi cu tine insuti nu inseamna a monologa. Este forma suprema a dialogului.
Virtute. Talentul infranarii. Arta de a nu fi tu insuti.
Agricultura înseamna rasism vegetal. Când morala crestina va triumfa, vom uda cu aceeasi pietate, si spinul, si maslinul.
Arderea este pretul luminii. Pentru ca organicul sa razbata prin noaptea neputintei sale, ceva organic trebuie sa arda.
Arheologii. Pe baza unui ciob, ei reconstituie o intreaga bucatarie antica.
Asceza. Dorinta de a nu avea dorinte.
Poftele spiritelor inalte se cheama aspiratii.
Barbatie. Sa deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserica.
Concizie. Esente distilate din vorbe de prisos.
Craciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.
Copilaria. Singurul paradis pierdut.
Femeia e forta motrice a vietii. Barbatul e doar cheia de contact.
Inteligenta este un judet obscur în imperiul stralucitor, omnipotent al prostiei.
Lucifer. Un fel de patriarh, de papa al dracilor.
Nemurire. A trai vesnic în amintirea celor vii.
Poezia e cantec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.
A vorbi cu tine insuti nu inseamna a monologa. Este forma suprema a dialogului.
Virtute. Talentul infranarii. Arta de a nu fi tu insuti.
#11
KikenHana
- fata verde
-
- Grup: brown
- Postari: 1,172
- Inregistrat: 24-November 09
- Locationinto the wild
Postat 01 December 2009 - 09:01 AM
Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite. Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite. Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite. Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci. – Necunoscut
Nu poti sa cunosti o femeie pana nu o intalnesti la tribunal. – Norman Mailer
Ce e femeia? Nu stiu, dar sunt multe! – Emil Brumaru
E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat. – Necunoscut
Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amandoua. – Samuel Butler
Nu poti sa cunosti o femeie pana nu o intalnesti la tribunal. – Norman Mailer
Ce e femeia? Nu stiu, dar sunt multe! – Emil Brumaru
E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat. – Necunoscut
Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amandoua. – Samuel Butler
#12
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 01 December 2009 - 03:17 PM
Citatele mele favorite sint ale filosofului Ralh Waldo Emerson. Iata citeva:
Niciunul dintre noi nu va realiza ceva de excepţie sau impunător dacă nu va asculta şoapta pe care o aude numai el.
Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu există drum şi lasă o urmă.
Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.
Să râzi des şi mult; să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să câştigi aprecierea criticilor oneşti şi să înduri trădarea prietenilor falşi; să apreciezi frumuseţea, să găseşti ce e mai bun în ceilalţi; să laşi în urma ta o lume mai bună, fie printr-un copil sănătos, o grădină îngrijită sau o condiţie socială emancipată; să ştii pur şi simplu că cineva a respirat mai uşor doar pentru că tu ai trăit. Asta înseamnă să ai succes.
O buruiană este o plantă ale cărei virtuţi nu au fost descoperite încă.
Inteligenţa omului înţelept constă în accea că nu judecă pe ceilalţi; îi lasă să se judece ei înşişi, şi el doar citeşte şi înregistrează verdictul lor.
Nimic nu e mai sacru decât integritatea minţii tale.
Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.
Singura cale de a avea un prieten e să fii unul.
Un prieten este o persoană cu care pot fi sincer. În faţa lui pot gândi cu voce tare.
Dacă mi-am pierdut încrederea în mine, voi avea universul împotriva mea.
Invidia este taxa pe care toate distincţiile trebuie să o plătească.
Cerul este pâinea zilnică a ochilor.
Religia înseamnă să faci ceea ce e drept. Înseamnă să iubeşti, să slujeşti, să gândeşti, să fii umil.
Niciunul dintre noi nu va realiza ceva de excepţie sau impunător dacă nu va asculta şoapta pe care o aude numai el.
Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu există drum şi lasă o urmă.
Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.
Să râzi des şi mult; să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să câştigi aprecierea criticilor oneşti şi să înduri trădarea prietenilor falşi; să apreciezi frumuseţea, să găseşti ce e mai bun în ceilalţi; să laşi în urma ta o lume mai bună, fie printr-un copil sănătos, o grădină îngrijită sau o condiţie socială emancipată; să ştii pur şi simplu că cineva a respirat mai uşor doar pentru că tu ai trăit. Asta înseamnă să ai succes.
O buruiană este o plantă ale cărei virtuţi nu au fost descoperite încă.
Inteligenţa omului înţelept constă în accea că nu judecă pe ceilalţi; îi lasă să se judece ei înşişi, şi el doar citeşte şi înregistrează verdictul lor.
Nimic nu e mai sacru decât integritatea minţii tale.
Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.
Singura cale de a avea un prieten e să fii unul.
Un prieten este o persoană cu care pot fi sincer. În faţa lui pot gândi cu voce tare.
Dacă mi-am pierdut încrederea în mine, voi avea universul împotriva mea.
Invidia este taxa pe care toate distincţiile trebuie să o plătească.
Cerul este pâinea zilnică a ochilor.
Religia înseamnă să faci ceea ce e drept. Înseamnă să iubeşti, să slujeşti, să gândeşti, să fii umil.
raluca elena
#13
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 02 December 2009 - 04:37 PM
Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut si sub pseudonimul Pastorel, a fost un avocat si scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscator si degustator de vinuri si coniacuri, membru de seama al boemei iesene si bucurestene.
A ramas în literatura româna prin epigramele sale.
În caz ca numele Teodoreanu suna cunoscut, ... a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni 1924 - 1928, Ulita copilariei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia).De la el a ramas termenul de ''baterie de vin'', formata dintr-o sticla de vin si un sifon(similar unei baterii de artilerie )
Iata câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii...
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!
Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua Viilor (în Bucuresti). Posibil sa fi fost ultima lui epigrama. A murit dupa câteva zile:
Culmea ironiilor
Si râsul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teza, de catre profesorul de limba româna, Fântânaru, sa scrie despre epigrama. Si cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Pastorel a scris doar atât în teza:
Daca apa din fântâna
S-ar preface-n vin Cotnar
As lasa limba româna
Si m-as face Fântânar.
Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Pastorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
"Magarule, unu la purtare si zece pentru epigrama."
La venirea rusilor:
Pe drumeagul din catun
Venea ieri un rus si-un tun;
Tunul rus
Si rusul tun!
Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Statuii ostasului sovietic:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca sa te vada popoarele...
Sau fiindca-ti put picioarele?
Votati soarele!
Când te vad asa pe garduri
Si cu raze împrejur,
Mai ca-mi vine sa te-asemui
Cu o gaura de c*r!
Radioului (unde era invitat sa intre prin str. Temisana, adica prin spate)
De un an si jumatate
Ma bagati numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viata
V-am bagat numai... prin fata!
Diviziei Tudor Vladimirescu, decimata la Debretin(Ana Pauker a fost organizatoarea diviziilor de prizonieri romani "Tudor Vladimirescu-care mai exista si astazi pe la Caracal sau Plenita si "Horia, Closca si Crisan''-asta nu a apucat sa intre in lupta.Divizia "Tudor Vladimirescu a fost decimata in batalia pt. orasul Debrecen si a primit titlul de divizia ''Tudor Vladimirescu-Debretin.Dar debretinii sunt si carnatii picanti ,unguresti).
Din falnic vânator de munte
Mi te-a facut Ana pandur!
Întâi ti-i-nfipt o stea în frunte
Si-apoi un Debretin în c*r!
Comunistii îsi maresc rândurile cu o parte din legionari
Capitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!
Asta fiindca Ana Pauker chemase pe fostii legionari sa se inscrie in partidul comunist si din verzi,dupa ce s-au copt (politic) s-au facut rosii.
Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votati soarele!
Nu credeam s-ajung vreodata
C-am sa pot sa fiu în stare
Ca facând pipi pe garduri,
Sa o fac direct în... soare!
Din Banat pâna la Iasi
Se resimte lipsa sarii,
Fiindca cei mai multi ocnasi
Au ajuns la cârma tarii.
Catren omagial catre Caragiale:
Cu greu îmi vine sa astern,
Un adevar ce nu-l suport,
Ca tocmai tu sa fii cel mort
Si Catavencu cel etern...
La Pelisor, palat transformat de regimul comunist în casa de creatie:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce stati acuma la padure,
Sa fiti atenti când va plimbati
Sa nu calcati în ... ce creati!
Guvernul Groza
În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însa ca sa fie cabinet etern,
Îmi bag si eu membrul... în acest guvern!
Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viata noua
Unul a vorbit în vis,
Si-au ramas doar noua.
Noua membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a rascopt din ei,
Si-au ramas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Si-au ramas doar sapte!
Sapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Si-au ramas doar sase!
Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat gresit
Si-au ramas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Si-au ramas doar patru!
Patru membri de partid
Si cam toti evrei,
Unul a plecat în Eretz
Si-au ramas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de razboi!
Unul a vorbit cam mult,
Si-au ramas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca paunul.
Unul a înnebunit,
Si-a ramas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lamurit.
A plecat cu Onete-ul
Si n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Lupta pentru pace.
Ca partidul nostru drag
Stie el ce face!
Steaua
Câte Stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proasta,
Sade peste tara noastra....
Cine-i mare, da din mâna si-are 4 la româna?
Cine-i la academie si-are 4 la chimie?
Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.
Reclama
Îmi spunea un betivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!
La restaurantul Uniunii Scriitorilor:
Beau baietii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Altii... turnatori!
Dragalase paharele (dupa ''Somnoroase pasarele'')
Dragalase paharele
Dinainte-mi sa se puna
Sa se toarne vin în ele,
Pofta buna !
Sa golim toti în tacere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !
Cine-i ametit prea tare
Pe sub mese sa se culce
Si în zgomot de pahare,
Doarma dulce !
Sa nu fie vorba lunga
Doara stim ce scurta-i viata
Sa bem pâna sa ne-ajunga,
Dimineata.
Geometrie bahica
Hranit mai mult cu lapte si iaurt,
Un grec vazu cu mintea-i înteleapta
Ca între doua puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinta, e o dreapta.
Dar axiomul devenit banal
Si însusit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi si este
Valabil doar pe-un plan orizontal.
Si daca vrei sa tragi învatatura,
Un plan orizontal, când te gândesti,
Constati ca nu exista în natura
Ci exclusiv în mintile grecesti.
Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteala te conturba
Caci tu nu uiti ca ai baut pe-o sfera
Pe care dreapta lui devine curba.
Si-n cap cu dreapta grecului defunct
Pâna ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Pornesti spre domiciliu în zigzag.
Prin anii '30 Viorica Porumbacu, a scris niste
versuri de adânca simtire si vibratie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."
A doua zi Pastorel:
"Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara
Din "Gazeta literara"
Dovedeste elocvent
Ca în .....chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intra-ntregul continent!"
Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu si Pastorel:
Când a pornit lugubrul zvon
Cum ca murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu adevarat
O fi el mort, însa mort beat.
Asta fiindca Pastorel locuia in blocul Carlton care s-a prabusit la cutremurul din '40. Pastorel intarziase la un chef si cand a ajuns ,dimineata, acasa,beat, s-a culcat pe ruinele blocului si lumea a crezut ca este mort.
La care Pastorel, îi raspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morti scapat-am trenul
Însa aflai ca m-a ucis
La Iasi , Codreanu' cu catrenul.
Sadoveanu era dator cu niste bani la Pastorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scotian. Au trecut câteva luni fara nicio miscare din partea lui. Asa ca Pastorel compune:
De-ar fi sa mori (cam ar fi cazul)
Sa nu-mi lasi bani,
Sa-mi lasi obrazul
Sa-mi fac din el bocanci.
Lui Mihail Sadoveanu
Venea o moara pe Siret
Leganându-se pe-o coasta,
Si-n ea un autor siret
Macina faina proasta!
Nasul lui Pastorel, Sadoveanu, tine o conferinta la Ateneu: "Lumina viine de la Rasarit" în care îi pupa-n c*r pe rusi si declara ca din acel moment se întoarce cu fata spre Rasarit... Atât i-a trebuit lui Pastorel:
Nasu sfatuit de-un rus
Întoarse curu la Apus
Si arata Apusului
Care-i fata rusului...
Americanilor
Daca si de asta data
Se retrag din Orient,
Ma fac porumbelul pacii
Si ma cac pe occident!
Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo luna mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Caci se vinde separat,
Fara doamna Karnabat
lui Iuliu Maniu
Într-un moment de grea povara
Pentru sarmana tara -a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de tara!
Dupa prima vizita a lui Petru Groza în URSS, Pastorel a scris:
Din Galati la Port Arthur
Petru Groza, în carlinga,
N-a vazut atâta cur
Cât ar fi putut sa linga.
Caligula Imperator
A facut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A facut din bou - ministru.
Epigrama nu e scula
Care-ti poate sterge crima,
Dupa ce ca scrii cu sula
Vrei sa regulezi cu rima?
În tara asta prefacuta
Cacatii scriu în loc sa puta.
Iar scriitori-adevarati
Sunt dati afara de cacati...
Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat...
A ramas în literatura româna prin epigramele sale.
În caz ca numele Teodoreanu suna cunoscut, ... a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni 1924 - 1928, Ulita copilariei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia).De la el a ramas termenul de ''baterie de vin'', formata dintr-o sticla de vin si un sifon(similar unei baterii de artilerie )
Iata câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii...
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!
Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua Viilor (în Bucuresti). Posibil sa fi fost ultima lui epigrama. A murit dupa câteva zile:
Culmea ironiilor
Si râsul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teza, de catre profesorul de limba româna, Fântânaru, sa scrie despre epigrama. Si cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Pastorel a scris doar atât în teza:
Daca apa din fântâna
S-ar preface-n vin Cotnar
As lasa limba româna
Si m-as face Fântânar.
Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Pastorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
"Magarule, unu la purtare si zece pentru epigrama."
La venirea rusilor:
Pe drumeagul din catun
Venea ieri un rus si-un tun;
Tunul rus
Si rusul tun!
Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Statuii ostasului sovietic:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca sa te vada popoarele...
Sau fiindca-ti put picioarele?
Votati soarele!
Când te vad asa pe garduri
Si cu raze împrejur,
Mai ca-mi vine sa te-asemui
Cu o gaura de c*r!
Radioului (unde era invitat sa intre prin str. Temisana, adica prin spate)
De un an si jumatate
Ma bagati numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viata
V-am bagat numai... prin fata!
Diviziei Tudor Vladimirescu, decimata la Debretin(Ana Pauker a fost organizatoarea diviziilor de prizonieri romani "Tudor Vladimirescu-care mai exista si astazi pe la Caracal sau Plenita si "Horia, Closca si Crisan''-asta nu a apucat sa intre in lupta.Divizia "Tudor Vladimirescu a fost decimata in batalia pt. orasul Debrecen si a primit titlul de divizia ''Tudor Vladimirescu-Debretin.Dar debretinii sunt si carnatii picanti ,unguresti).
Din falnic vânator de munte
Mi te-a facut Ana pandur!
Întâi ti-i-nfipt o stea în frunte
Si-apoi un Debretin în c*r!
Comunistii îsi maresc rândurile cu o parte din legionari
Capitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!
Asta fiindca Ana Pauker chemase pe fostii legionari sa se inscrie in partidul comunist si din verzi,dupa ce s-au copt (politic) s-au facut rosii.
Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votati soarele!
Nu credeam s-ajung vreodata
C-am sa pot sa fiu în stare
Ca facând pipi pe garduri,
Sa o fac direct în... soare!
Din Banat pâna la Iasi
Se resimte lipsa sarii,
Fiindca cei mai multi ocnasi
Au ajuns la cârma tarii.
Catren omagial catre Caragiale:
Cu greu îmi vine sa astern,
Un adevar ce nu-l suport,
Ca tocmai tu sa fii cel mort
Si Catavencu cel etern...
La Pelisor, palat transformat de regimul comunist în casa de creatie:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce stati acuma la padure,
Sa fiti atenti când va plimbati
Sa nu calcati în ... ce creati!
Guvernul Groza
În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însa ca sa fie cabinet etern,
Îmi bag si eu membrul... în acest guvern!
Zece membri de partid
Zece membri de partid
Visau viata noua
Unul a vorbit în vis,
Si-au ramas doar noua.
Noua membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a rascopt din ei,
Si-au ramas doar opt!
Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Si-au ramas doar sapte!
Sapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Si-au ramas doar sase!
Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat gresit
Si-au ramas doar cinci!
Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Si-au ramas doar patru!
Patru membri de partid
Si cam toti evrei,
Unul a plecat în Eretz
Si-au ramas doar trei!
Trei membri de partid
Vorbeau de razboi!
Unul a vorbit cam mult,
Si-au ramas doar doi!
Doi membri de partid
Mândri ca paunul.
Unul a înnebunit,
Si-a ramas doar unul!
Un membru de partid,
Cel mai lamurit.
A plecat cu Onete-ul
Si n-a mai venit!
ZERO membri de partid,
Lupta pentru pace.
Ca partidul nostru drag
Stie el ce face!
Steaua
Câte Stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proasta,
Sade peste tara noastra....
Cine-i mare, da din mâna si-are 4 la româna?
Cine-i la academie si-are 4 la chimie?
Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.
Reclama
Îmi spunea un betivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!
La restaurantul Uniunii Scriitorilor:
Beau baietii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Altii... turnatori!
Dragalase paharele (dupa ''Somnoroase pasarele'')
Dragalase paharele
Dinainte-mi sa se puna
Sa se toarne vin în ele,
Pofta buna !
Sa golim toti în tacere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !
Cine-i ametit prea tare
Pe sub mese sa se culce
Si în zgomot de pahare,
Doarma dulce !
Sa nu fie vorba lunga
Doara stim ce scurta-i viata
Sa bem pâna sa ne-ajunga,
Dimineata.
Geometrie bahica
Hranit mai mult cu lapte si iaurt,
Un grec vazu cu mintea-i înteleapta
Ca între doua puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinta, e o dreapta.
Dar axiomul devenit banal
Si însusit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi si este
Valabil doar pe-un plan orizontal.
Si daca vrei sa tragi învatatura,
Un plan orizontal, când te gândesti,
Constati ca nu exista în natura
Ci exclusiv în mintile grecesti.
Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteala te conturba
Caci tu nu uiti ca ai baut pe-o sfera
Pe care dreapta lui devine curba.
Si-n cap cu dreapta grecului defunct
Pâna ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Pornesti spre domiciliu în zigzag.
Prin anii '30 Viorica Porumbacu, a scris niste
versuri de adânca simtire si vibratie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."
A doua zi Pastorel:
"Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara
Din "Gazeta literara"
Dovedeste elocvent
Ca în .....chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intra-ntregul continent!"
Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu si Pastorel:
Când a pornit lugubrul zvon
Cum ca murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu adevarat
O fi el mort, însa mort beat.
Asta fiindca Pastorel locuia in blocul Carlton care s-a prabusit la cutremurul din '40. Pastorel intarziase la un chef si cand a ajuns ,dimineata, acasa,beat, s-a culcat pe ruinele blocului si lumea a crezut ca este mort.
La care Pastorel, îi raspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morti scapat-am trenul
Însa aflai ca m-a ucis
La Iasi , Codreanu' cu catrenul.
Sadoveanu era dator cu niste bani la Pastorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scotian. Au trecut câteva luni fara nicio miscare din partea lui. Asa ca Pastorel compune:
De-ar fi sa mori (cam ar fi cazul)
Sa nu-mi lasi bani,
Sa-mi lasi obrazul
Sa-mi fac din el bocanci.
Lui Mihail Sadoveanu
Venea o moara pe Siret
Leganându-se pe-o coasta,
Si-n ea un autor siret
Macina faina proasta!
Nasul lui Pastorel, Sadoveanu, tine o conferinta la Ateneu: "Lumina viine de la Rasarit" în care îi pupa-n c*r pe rusi si declara ca din acel moment se întoarce cu fata spre Rasarit... Atât i-a trebuit lui Pastorel:
Nasu sfatuit de-un rus
Întoarse curu la Apus
Si arata Apusului
Care-i fata rusului...
Americanilor
Daca si de asta data
Se retrag din Orient,
Ma fac porumbelul pacii
Si ma cac pe occident!
Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo luna mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Caci se vinde separat,
Fara doamna Karnabat
lui Iuliu Maniu
Într-un moment de grea povara
Pentru sarmana tara -a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de tara!
Dupa prima vizita a lui Petru Groza în URSS, Pastorel a scris:
Din Galati la Port Arthur
Petru Groza, în carlinga,
N-a vazut atâta cur
Cât ar fi putut sa linga.
Caligula Imperator
A facut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A facut din bou - ministru.
Epigrama nu e scula
Care-ti poate sterge crima,
Dupa ce ca scrii cu sula
Vrei sa regulezi cu rima?
În tara asta prefacuta
Cacatii scriu în loc sa puta.
Iar scriitori-adevarati
Sunt dati afara de cacati...
Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat...
raluca elena
#14
Titirimundi
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 511
- Inregistrat: 02-December 09
- LocationWalking on sunshine
Postat 05 December 2009 - 10:15 PM
CINE MOARE?
de PabloNeruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
de PabloNeruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
Nu-ţi dai seama cât de puternic eşti până în momentul în care singura ta opţiune e să fii puternic .
#15
Titirimundi
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 511
- Inregistrat: 02-December 09
- LocationWalking on sunshine
Postat 05 December 2009 - 10:37 PM
MIRCEA CARTARESCU
De ce iubim femeile
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.
De ce iubim femeile
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.
Nu-ţi dai seama cât de puternic eşti până în momentul în care singura ta opţiune e să fii puternic .
#17
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 02 January 2010 - 03:56 PM
Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti eşti dezinformat.
- Mark Twain
Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă că mă repet.
- Mark Twain
Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.
- Winston Churchill
Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acord să o plătească din banii tăi.
- Gordon Liddy
Democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină.
- James Bovard
Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace.
- Douglas Casey
Guvernul este o mare invenţie, prin care toata lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora.
- Frederic Bastiat
Dacă crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa, când o să fie gratuit!
- P.J. O'Rourke
În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.
- Voltaire
Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune.
- Mark Twain (1866)
Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci, când o face parlamentul.
- Necunoscut
Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.
- Winston Churchill
Ceea ce are nevoie ţara asta, sunt mai mulţi politicieni fără loc de muncă.
- Edward Langley
Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi.
- Thomas Jefferson
- Mark Twain
Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă că mă repet.
- Mark Twain
Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.
- Winston Churchill
Un liberal este cineva care se simte îndatorat faţă de aproapele său, care datorie este de acord să o plătească din banii tăi.
- Gordon Liddy
Democraţia trebuie să însemne mult mai mult, decât doi lupi şi o oaie care votează ce să mănânce la cină.
- James Bovard
Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace.
- Douglas Casey
Guvernul este o mare invenţie, prin care toata lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora.
- Frederic Bastiat
Dacă crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa, când o să fie gratuit!
- P.J. O'Rourke
În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.
- Voltaire
Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ este în sesiune.
- Mark Twain (1866)
Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci, când o face parlamentul.
- Necunoscut
Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.
- Winston Churchill
Ceea ce are nevoie ţara asta, sunt mai mulţi politicieni fără loc de muncă.
- Edward Langley
Un guvern suficient de mare, încât să-ţi dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic să-ţi ia tot ce posezi.
- Thomas Jefferson
raluca elena
#18
Lapona Enigel
- Night's Watch
-
- Grup: Nordic
- Postari: 9,624
- Inregistrat: 23-November 09
- LocationDavy Jones' Locker
Postat 02 January 2010 - 04:47 PM
Dan Puric - Basmul din Carpati...
UN DAR PENTRU SUFLET :
Basmul din Carpaţi
(…) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. “Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. “Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. “Ce lume urâtă…”, îşi spuse pentru sine puştiul.
Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta…, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. “Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.”
Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. “Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. “Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: “Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând ziua. Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. “Ce este aceasta?”, întrebă copilul. Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.” Şi-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo.. Şi ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. “Deocamdată, să faci curat, ai să mături şi mai încolo om vedea”. Şi timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: Cum merge, cum îţi e?” “Mi-e foarte bine”, răspunse puştiul. “Am de toate.” Şi-apoi tăcu, închizându-se în sine. Bătrînul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. “Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut.. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?” “Mie…, nimic, se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă, dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, ce stă legat, întins pe o cruce, şi nu poate să se mişte, şi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine şi el la masă?”, ridică puştiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. “Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru
că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia. Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru. “Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.
Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului.
Era primul pas către Rai, ce se numea iubire.
Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. “Hai, vino să mănânci!”, îi zice puştiul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. Hai, că nu ştie nimeni!” Şi Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze şi, mângâindu-l pe puşti pe frunte, acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru.
Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă şi să glumească, cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten!
Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia.
Azi aşa, mâine aşa, însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?” Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; şi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit. “Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. “N-am făcut nimic”, răspunse puştiul tremurând. “Minţi! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioşi. “Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. “Care
Frate?”, au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii. “Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puştiul. “Şi ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburaţi călugării. “A coborât şi-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puştiul.
Şi, în clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă…” “Am să-i spun!, răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” “Da, poţi să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul.
Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. “Hai să mănânci!”, îi strigă el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. “Frate, îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă”.
Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai puţine decît păcatele lui… Nu poate să vină”. “Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. “Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui.
Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând. “Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoţie. “A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. “De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. “Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă”.
Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns. “Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte” Şi, cu un gest disperat, se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: “Bine, am să-l rog din nou şi mâine!”
Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. “Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie. “Poţi”, îi spuse monahul, şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul. Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. “Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el.
Şi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îşi aduse brusc aminte: “Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă!…”
Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe... “Am înţeles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare.
Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni. “Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. “Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă…”
Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau. “De ce?”, întrebă nedumerit copilul. “Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Şi atunci copilul văzu!
Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase.
“Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. “Nu se poate! strigau aceştia. Cum arată?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)
- Fragment din textul “Basmul din Carpaţi”, publicat în cartea lui Dan Puric, “despre Omul Frumos”
DE RETINUT:
- Cele 6 Obstacole care stau în fata Fericirii:
ORGOLIUL,
SUPÃRAREA,
ATASAMENTUL
PLÃCEREA,
LÃCOMIA,
INVIDIA.
- Cele 6 Virtuti care ne aduc Fericirea :
PACEA,
ÎNTELEPCIUNEA,
IUBIREA,
ADEVÃRUL,
GENEROZITATEA,
ÎNTELGEREA.
UN DAR PENTRU SUFLET :
Basmul din Carpaţi
(…) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. “Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. “Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. “Ce lume urâtă…”, îşi spuse pentru sine puştiul.
Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta…, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. “Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.”
Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. “Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. “Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: “Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând ziua. Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. “Ce este aceasta?”, întrebă copilul. Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.” Şi-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo.. Şi ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. “Deocamdată, să faci curat, ai să mături şi mai încolo om vedea”. Şi timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: Cum merge, cum îţi e?” “Mi-e foarte bine”, răspunse puştiul. “Am de toate.” Şi-apoi tăcu, închizându-se în sine. Bătrînul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. “Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut.. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?” “Mie…, nimic, se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă, dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, ce stă legat, întins pe o cruce, şi nu poate să se mişte, şi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine şi el la masă?”, ridică puştiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. “Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru
că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia. Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru. “Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.
Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului.
Era primul pas către Rai, ce se numea iubire.
Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. “Hai, vino să mănânci!”, îi zice puştiul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. Hai, că nu ştie nimeni!” Şi Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze şi, mângâindu-l pe puşti pe frunte, acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru.
Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă şi să glumească, cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten!
Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia.
Azi aşa, mâine aşa, însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?” Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; şi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit. “Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. “N-am făcut nimic”, răspunse puştiul tremurând. “Minţi! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioşi. “Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. “Care
Frate?”, au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii. “Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puştiul. “Şi ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburaţi călugării. “A coborât şi-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puştiul.
Şi, în clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă…” “Am să-i spun!, răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” “Da, poţi să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul.
Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. “Hai să mănânci!”, îi strigă el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. “Frate, îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă”.
Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai puţine decît păcatele lui… Nu poate să vină”. “Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. “Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui.
Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând. “Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoţie. “A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. “De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. “Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă”.
Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns. “Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte” Şi, cu un gest disperat, se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: “Bine, am să-l rog din nou şi mâine!”
Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. “Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie. “Poţi”, îi spuse monahul, şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul. Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. “Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el.
Şi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îşi aduse brusc aminte: “Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă!…”
Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe... “Am înţeles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare.
Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni. “Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. “Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă…”
Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau. “De ce?”, întrebă nedumerit copilul. “Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Şi atunci copilul văzu!
Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase.
“Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. “Nu se poate! strigau aceştia. Cum arată?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)
- Fragment din textul “Basmul din Carpaţi”, publicat în cartea lui Dan Puric, “despre Omul Frumos”
DE RETINUT:
- Cele 6 Obstacole care stau în fata Fericirii:
ORGOLIUL,
SUPÃRAREA,
ATASAMENTUL
PLÃCEREA,
LÃCOMIA,
INVIDIA.
- Cele 6 Virtuti care ne aduc Fericirea :
PACEA,
ÎNTELEPCIUNEA,
IUBIREA,
ADEVÃRUL,
GENEROZITATEA,
ÎNTELGEREA.
Heave ho, buccaneers ;)
#19
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 02 January 2010 - 05:30 PM
Lori, 
!
!
raluca elena
#20
raluca elena
- Bucatar sef
-
- Grup: Members
- Postari: 3,017
- Inregistrat: 22-November 09
Postat 30 January 2010 - 07:29 PM
Originea omului
Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Insemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.
Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..
Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!
Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Insemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.
Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..
Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!
raluca elena