N-am facut multe poze, ce era important am pus deja dincolo, poate le reiau si aici, mai vad.
Am facut rost si de poze noi (vechi)
Am stat tot la Economat, pe care am incercat sa-l vad acum fara ochelarii amintirilor si mi-am dat seama ca ii trebuie hainute noi, mobila, in general o infuzie de renovare, nu atat exterioara, cat interioara.
Dar, probabil pana se vor stabili proprietatile mai dureaza.
Am fost si la Cumpatu, pe care nu l-am recunoscut (nu mai fusesem de 20 de ani) si nu mi-a starnit nicio amintire, pentru ca in afara catorva vile ramase neschimbate totul este transformat.
Am fost si la Casa Enescu, care acum nu m-a mai infiorat deloc. Cand eram mica aproape o ocoleam de frica stafiei lui Enescu. Atunci se putea si locui acolo (aprtinea Casei de Creatie) si tin minte ca doamna care facea curatenie imi spunea ca noaptea vine Enescu si canta la pian. :laughing7: Eram atat de infricosata, dar si curioasa in acelasi timp, incat noaptea stateam cu urechile ciulite si ochii larg deschisi, asteptand sa-l aud cantand, sau macar un acord, ceva. Bineinteles, ca fiind casa veche avea zgomotele ei si mi se parea ca aud fosnete si miscari pe holuri. Cand a doua zi ii spuneam doamnei ca n-a veit Enescu si eu statusem sa-l astept, imi spunea ca nu vine daca sunt oaspeti in casa. Doamne si eu credeam. Dupa aceea, cand treceam pe-acolo, ocoleam casa pe la distanta.