Pisoi, la 28 April 2010 - 12:23 PM, a spus:
Multumesc! Pare suficient de simplu incat sa nu-mi prind urechile. Daca hustele se tin la frigider, o sa sacrific doua felii de paine prima data si gata. Si faina o sa o strecor bine bine, am noroc de o strecuratoare (ca sita n-am) cu ochiuri mari, o trecor pana nu raman decat taratele mari sa fiu sigura.

Atat borsul tras la petrui cat si hustile se pot pastra si in camara, nu mai vorbesc pivnita, fra probleme cateva saptamani.
Secretul?
Umpleti recipientul cu ... varf
Ma rog, ras, pana in buza. Fara aer nu va face floare.
Hustile se pastreaza astfel sigiliate si sase luni.
Se poate porni cu drojdie fara probleme. Primul bors, astfel obtinut e mai acidulat si cu oarece gsut de drojdie. Se arunca si pastreaza plamadeala.
Radu Anton Roman zice ceva si de o lamaie curatata de coaja si taiata .
Sa notam si reteta culeasa de el;
BORSUL,
• 3 kg tãrâte de grâu • 1 kg de mãlai
• 250 g pâine neagrã (integralã) • foi de visine
• 9 litri apã
• 2 cãrbuni (sã limpezeascã si sã ia mirosul greu)
• 500 g huste (tãrâte înãcrite de la alt bors)
Dacã nu aveti, si probabil cã nu aveti, se obtin fermenti astfel: • Se amestecã 250 g tãrâte, 150 g mãrar si 1 litru apã rece cu 500 g pâine integralã, neagrã tare si caldã, se lasã sã dospeascã 10-11ore si gata hustile
• Se pune apa la fiert
• În borcan de sticlã sau, mult mai bine, butoias de stejar de 12 litri se amestecã tãrâtele si mãlaiul
• Se umezesc cu apa rece
• Se toarnã apoi apã clocotitã
• Se amestecã
• Se lasã sã se rãceascã
• Când apa e cãldutã se pun hustile, pâinea neagrã, cãrbunii, frunzele de visin (dau parfum)
• Dacã se lasã la loc cu cãldurã, într-o zi si o noapte borsu-i gata. Tainã: curãtati de coajã 2 lãmâi. Vor da borsului o savoare neobisnuitã.
Înãcritul borsului: În prima zi dupã Lãsata Secului se pun tãrâtele de grâu la fermentat. În jurul putinei se fac vrãji, descântece, gesturi magice, se rostesc formule fermecate care garanteazã puritatea si forta vindecãtoare a
borsului la iesirea trupului omenesc din iarnã.
(dupã Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“)
Mie mi se pare cam putina apa pentru cantitatea de tarate mentionata.
In borcan(bidon, putina, etc.) partea solida ce se precipita la fund nu ar trebui sa depaseasca 0.25 - 30 % din volumul vasului. La fermentat il las mai mult de o zi si o noapte. Gust din el si il las pana imi place gustul.
Repet si aici taina:
O parte din malaiul folosit - cam jumatte din el - il coc in tigaie uscata, fara ulei, pana incepe sa miroase a mamaliga incinsa. Chestie de aroma.