Ajutor
Misha a spus:
IrinucaPopii a spus:
Gorgona a spus:
Eu as alege sa-l nasc, DAR ASTA E ALEGEREA MEA, NU SFATUIESC PE NIMENI SA O FACA SAU NU, stiu ca mi-ar fi mult mai greu dar cu mintea de acum si cu convingerile de le am, as lua lucrurile ca o lectie karmica atit pentru mine cit si pentru sufletul inchis in corpul de carne imperfect.
Esti contra curentului :?
Si tot din motive de suflet /karma
eu nu cred ca e un curent
eu cred ca e o gandire rationala
Sa inteleg ca din punctul tau de vedere is irationala?
Cred ca ai observat ca eu nu am pus etichete si nu am jignit pe nimeni, fiecare are dreptul sa faca ce crede si ce gindeste el ca e bine fara ca sa inceapa pietrele sa curga, sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem in asemenea cumpana, nu e usoara situatia indiferent de alternativa aleasa!
Eu am gindit altfel: cel din burta e copilul meu, daca situatia ar fi fost alta si s-ar fi imbolnavit grav si iremediabil imediat dupa nastere, i-as fi dat un hap sau i-as fi pus perna pe ochi ca sa-l scap de suferinta pentru ca m-ar fi durut prea tare si m-as fi chinuit prea mult pina ar trece in lumea cealalta sau as fi incercat sa-i fac cit mai usoara viata care i-a mai ramas, sa-l iubesc si sa-l ingrijesc cit pot eu de bine chiar daca sufletul mi se sfisie de durere dar si de iubire?
In urma cu ceva timp am vazut un filmulet al unei familii tinere al carei copil a fost diagnosticat, inca din stadiul de embrion, cu o boala genetica care-i nu-i dadea sanse sa traiasca mai mult de citeva zile, maxim 2-3 saptamini, medicii i-au indemnat sa faca avort terapeutic, acel copil nu avea nicio sansa sa supravietuiasca, ei au hotarit ca e copilul lor, il iubesc, vor sa-l cunoasca si sa-i daruiasca toata atentia si afectiunea de care sunt capabili atitea zile cite are de trait. La termen s-a nascut un baietel, in aparenta perfect fizic, care a trait mai mult decit ii dadea sanse medicina, a ajuns la noua luni. Tot timpul asta parintii stiau ca va muri, ingrijrea lui necesita eforturi mari dar dragostea pe care o simteau, o daruiau si o primeau de la puiul lor le-a dat putere sa duca povara asta imensa. Ca un fel de omagiu si ca o dovada a trecerii lui prin lumea asta, ca o dovada ca viata lui a contat, asa scurta cum a fost, au hotarit ca inca de la nastere sa-i faca o fotografie in fiecare ora, acele fotografii le-au montat sub forma unui filmulet pe care l-au pus pe youtube unde l-am vazut. Nu le-a fost usor dar asta a fost alegerea lor si asa au crezut ei ca-si pot darui dragostea puiului lor care nu a avut nicio sansa inca din burtica. Ca au facut bine sau rau? Ei asta au ales, alti parinti ar fi ales varianta cealalta, tot din dragoste, nu-i usor sa-ti vezi copilul suferind si sa-l condamni constient la suferinta, fiecare dintre noi, pus in fata unei asemenea situatii, am fi ales una din cele doua variante dar asta nu ne da dreptul sa aratam cu degetul sau sa aruncam cu bolovani, chiar si virtuali, in cei care nu gindesc la fel ca noi.
Repet, sa ne fereasca Dumnezeu sa fim pusi in fata unei asemenea alegeri!
