Sa mai stergem topicul de praf
citisem postarea asta despre alaptat,poate o fi de ajutor cuiva...
http://www.adelapope...i-sufletul-meu/
In cazul in care nu o mai merge linkul dau si copy si paste...:
'' Mi l-au adus in salon infasurat intr-un prosopel albastru. Nu trecusera 40 de minute de cand nascusem. Eram inca ametita, teribil de obosita si tot ce imi doream era sa dorm. In clipa in care l-am vazut cuibarit in bratele mele, caci abia acum il vedeam cu adevarat, am inceput sa plang si in acelasi timp sa scot, parca cu alt glas, acela de mama, cuvinte ce se faceau punte intre noi doi. Inima mea, sufletul meu, dragostea mea, puiul meu. Insa puiului meu ii era atat de foame incat putin ii pasa de emotia mamei lui. Doamne, ce moment! Urma sa imi alaptez copilul. Ma emotionez mai tare acum amintindu-mi, atunci eram amandoi purtati de instinct si nu era loc de romance. Deloc. Dragostea mea, sufletul meu, inima mea, puiul meu mic, cu ochii inca umflati si pielicica transparenta s-a infipt hotarat cu gurita in sanul meu ,incat, in acel moment, am inteles cu adevarat ca de aici incolo am o singura responsabilitate: viata lui!
Treaba cu alaptarea, dragile mele, nu e deloc usoara. Daca despre nastere aveam deja o parere, o optiune clara, in privinta alaptarii, va spun sincer ca nici nu m-am sinchisit sa imi fac una. Parea totul rezolvat de natura. Trebuia doar sa fiu disponibila pentru fiul meu in timp ce el manca linistit si ma privea in ochi cu dragoste. Atat. Stiti scenele acelea din filme cu mama zambitoare, perfect coafata, fara cearcane, tinand la piept un bebelus cu ochi albastri si parul blondut carliontat, mancand linistit din sanul ferm al ei?
Ei bine, la noi nu a fost deloc asa. Cel putin nu la inceput.
Imediat dupa nastere, poate si putin inainte, apare colostrul. Practic, pana se instaleaza lactatia, adica in a treia sau a patra zi in cazurile fericite, aceste picaturi de colostru sunt suficiente pentru bebelusi, ei avand inca rezerve de hrana din burtica.
La maternitate, impreuna cu consultatii in lactatie prezenti, la fiecare trei ore incercam sa ii predam bebelusului prima lectie importanta din viata lui. Alaptarea.
Lui Alexandru nu i-a placut deloc sanul meu stang. Pur si simplu. Cu dreptul nu avea nimic, dar nici nu prea stia ce sa faca cu el. Il molfaia in fel si chip, il pupa, il voia, il dezmierda, dar habar nu avea cum sa se „prinda” corect de el. Caci va spun din toata inima, pe locul doi ca importanta dupa aparitia lactatiei este sa va invatati puiul sa se ataseze corect la san.
O prindere gresita aduce prapadul dupa ea. Dureri cumplite, refuzul vostru sistematic de a-l mai hrani, si inevitabil incetarea lactatiei.
Revenind, bebe nu voia sanul stang si basta. Fiecare masa ma frustra putin cate putin si incepusem sa cred ca am eu o problema, ca nu voi fi o mama buna pentru puiul meu.
Asadar, dupa doar doua zile ma gaseam in situatia in care de la un san nu voia sa manance iar de la celalalt nu prea stia cum.
Minunea s-a intamplat intr-o dimineata pe la 4:00 atunci cand asistenta mi l-a adus pe pici si mi-a propus sa incercam o noua pozitie de alaptare, el pe spate si eu intinsa intr-o parte. A insistat sa folosesc un mamelon de silicon pe care il refuzasem sistematic, dar pe care, din lipsa de speranta, acum ma hotarasem sa il incerc.
Pentru prima data Alexandru a mancat de la sanul stang. Aproape mi-au dat lacrimile de fericire. Eram atat de incantata ca nici nu mai simteam rana ce se instala la celalalt san.
A treia zi , deci, baietelul meu mancase stereo. La plecarea din maternitate lactatia deja se instalase ramanand doar sa o stimulez prin atasari dese la cerere.
A urmat o perioada grea. Pe langa noptile nedormite, teama ca nu ma voi descurca, si slabiciunea corpului, mandra si hotarata se instala in casa mea furia laptelui.
Sani angorjati, mameloane cu ragade, extra sensibilitate la atingere, lacrimi la alaptat.
Imi amintesc si acum teroarea ce ma cuprindea atunci cand urma sa imi hranesc copilul.
Dar nu am renuntat, desi nu putine au fost momentele in care inmugurea parca un gand…Am urmat cu religiozitate toti pasii ce mi-au fost recomandati. Comprese calde inainte de alaptare si reci dupa. Comprese cu varza, masaje ale sanilor sub dus. Pompa de muls a fost si ea foarte utila in perioada aceea. Stimula ceea ce baietelul meu nu putea.
Toata tarasenia a durat inca trei zile. Am ramas totusi cu usturime puternica la atingere, chiar daca intre timp invatase sa se ataseze foarte bine.
Dragi mamici, daca doriti sa va alaptati copiii, puteti sa o faceti. Va spune o mama cu vechime de…doua luni. Stiu ca e greu, stiu ca va doare teribil, stiu ca vreti sa renuntati, dar aveti incredere ca va trece. Durerile vor disparea si lapticul va fi exact cat are bebe nevoie.
Din ce am trait eu pana acum am tras niste concluzii si tare as vrea sa vi le impartasesc si voua, poate va vor fi de folos:
-daca vreti sa alaptati o sa si puteti
-dupa ce puneti bebelusul la san, numarati pana la 10 si daca simtiti ca durerea continua, inseamna ca nu s-a atasat corect. Introduceti degetul mic in gurita bebelusului, astfel reusind sa va scoateti sfarcul nevatamat( au astia mici o forta de neimaginat)
-luati-o de la capat
-lapticul contine aproximativ 80% apa. in primele 10 min de supt apa este cea care hidrateaza bebelusul. Daca imediat dupa asta il schimbati la celalalt san sa nu va mirati ca la jumatate de ora va cere din nou mancare. Asadar lasati-l sa manance cat mai mult la un san si daca nu se satura mutati-l la celalalt. Data urmatoare incepeti cu cel din urma.
-eu ii scot aerul si in timpul mesei. Daca simt ca are un disconfort, il intrerup putin si il bat pe spate. Reiau.
-bebelusii iubesc sa stea la sanul mamei sa manance sau nu. Daca vedeti ca il apuca somnul nu il lasati. La mine cel mai bine functioneaza sa il ciupesc putin de talpi. Nu va bucurati ca a adormit, va va trezi pret de un spalat pe dinti.
-mananca putin, doarme putin. La noi nu a fost niciodata altfel.
-daca au aparut rani pe sfarcuri sau sunt foarte sensibile, spalati-le dupa alaptat si aplicati lanolina sau ulei de cocos. Stati cu sanii descoperiti. Uuuu, sexi!
)) La mine a functionat.
-desi sunt adepta alaptarii la cerere Alexandru foarte rar a cerut papa in interval mai scurt de trei ore.
-daca dintr-o data cere mult mai des lapte, e agitat la san de parca ar juca fotbal si nu mai doarme ca inainte e posibil sa treaca printr-un puseu de crestere. Noi tocmai ce l-am incheiat pe cel de 6 saptamani. Pff, se lasa cu cearcane adanci
-daca are nasucul infundat nu poate sa manance. Deci daca nu mananca e de verificat si asta.
-de cele mai multe ori bebelusii regurgiteaza. Nu va panicati, nu patesc nimic. Fie au mancat prea mult, fie i-ati bruscat putin voi ridicandu-i. Daca vomita, adica daca iese lapticul in jet, poate ar fi bine sa vorbiti cu pediatrul. Alexandru e super pofticios si mananca ca Haplea. Sigur ca avem umarul tot timpul patat.
-daca aveti nevoie sa plecati cateva ore si are cine sa ii dea sa manance o masa, folositi pompa de muls. De preferat mulgeti sanul din care nu a mancat, sau adunati in fiecare zi cate putin. Daca fortati sanul va intelege ca e nevoie de mai mult laptic si atunci va livra mai mult. Bebe nu va manca atat de mult asadar sanii vor ramane negoliti. Riscul e sa va treziti iar cu sanii angorjati sau doamne fereste cu vreo mastita.
-cat ii ceri sanului, atat iti da. Mai devreme sau mai tarziu.
Nu stiu sa mai fie ceva.
As vrea doar sa va marturisesc ca dupa nici doua luni momentul alaptatului a ajuns sa fie magic. Ma retrag cu fiul meu intr-o camera linistita, si fie citesc ceva in timp ce el papa, fie scriu ce simt, asa cum s-a intamplat cu acest articol, fie ascult muzica, fie mananc si eu niste pepene galben adus de tatal lui, fie il privesc. Si vreti sa stiti ceva? Ma priveste si el. Si chiar e ca in filme. Deseori lacrimez de fericire. Sensibilitate exacerbata? Eu o numesc dragoste. Aceea ce te transforma deopotriva in cel mai puternic om de pe planeta dar si in cel mai vulnerabil.
Vezi,bebe, e asa cum ti-am promis, continui sa am o singura responsabiliate, viata ta! Mai utila si mai cu sens nu m-am simtit niciodata, puiul meu. Da, iubirea mea, da inima mea, mama e aici…
Aceasta este povestea mea, poate seamana cu a voastra, poate este diferita.
Stiu ca fiecare dintre noi traim experienta asta unica intr-un mod extrem de personal, insa mi pare important sa o si verbalizam. Cred ca ajuta. E ca o terapie. Si mai mult decat atat, tare-mi par valoroase sfaturile venite din partea celor pe care eu le numesc acum super mame.
Pentru ca tot suntem in Saptamana Mondiala a Alaptarii m-am gandit ca este un bun moment sa va impartasesc gandurile mele si sa sper ca o sa imi fiti alaturi in campania educationala „Nestle Incepe Sanatos Creste Sanatos”, in care voi continua sa
va povestesc despre importanta unei nutritii corespunzatoare in primele 1000 de zile, de la conceptie si pana la varsta de 2 ani.''
carminap 
Daniella, la 06 October 2010 - 08:23 PM, a spus: 
)
vaaai exceptionala faza cu incalzitul manutelor
! Iti spun imediat ce iau lamaia ...
Ajutor
