Numa' "modele originale", fiecare-n culoarea lui, da' toti uniti de o pasiune comuna: sa stea craciti.

Zic de motanimea de pe pagina asta.
Motanu', "barbatu' casei", plescaie foaaarte zgomotos si cand se spala, si cand bea apa (de fapt, nu prea stie sa bea apa.)
Noi credem ca-i din cauza ca n-a avut o mamica sa-l invete treburi d-astea, pisicesti, cand era copil. L-am gasit cand avea aproximativ o luna, si ale mele au refuzat sa-l adopte, asa ca a trebuit sa-nvete singur.
In plus, sforaie de mama focului. Asta din cauza ca-i cam grasunel, defect pe care luptam sa-l reparam, da-i destul de greu: magaru', cand isi termina portia lui de mancare, se duce langa celelalte si sta langa ele, intimidandu-le, pana pleaca si-i lasa lui mancarea.
Si eu, si barbat-miu, ii privim "defectele" cu ingaduinta. Ne trezim noaptea ba de sforait, ba de plescait, ne uitam unu' la altu', radem si ne culcam la loc. Si ziua-l lasam sa socheze musafirii cu sforaiturile lui.