sissi, la 21 October 2010 - 11:44 AM, a spus:
Eu nu m-am gindit sa ii ofer ceva drept recompensa ca a fost la gradi, ma gindesc ca daca ar trebui sa il recompensez pt fiecare lucru bun facut de el , poate s-ar invata asa si nu ar mai face nik din proprie initiativa si va astepta tot timpul sa fie recompensat, poate nu e bine cum fac da na asta e parerea mea, poate mai tirziu cind va mai creste.
Eu inca nu il pot convinge sa imi povesteasca cum a fost si ce a facut la gradinita, imi mai spune asa cite ceva, daca sa lovit sau daca a plins in rest nik, incerc si eu si sotul sa il tragem de limba da schimba tot timpul subiectul.
Nici eu nu sunt adepta recompenselor pt chestiile normale de zi cu zi. Asa cu mami si tati merg la munca, tu trebuie sa mergi la camin (asta e munca ta)... cam asta a fost explicatia care i-am dat-o in legatura cu mersul zilnic la camin (bine, cu alte cuvinte si cu multe 'infloriri'). Asa ca mersul la camin nu beneficiaza de recompense.
Asa sunt toti la acesta varsta... e greu sa scoti ceva de la ei. Maestrele ne-au explicat ca si comportamentul acesta e normal. Va trece cu varsta... si sa te tii atunci, mamaaaa ce vorbareti vor fi...
Geany, la 21 October 2010 - 12:36 PM, a spus:
Draga Alina chiar daca ai avea inima cat un purice,io' is oricum mai cu mot decat tine ca am purici la propriu
...Am sa-ti spun parerea mea desi s-ar putea sa debitez,tampenii,n-ar fi nici prima si nici ultima oara cu siguranta asa ca nu ma baga in seama prea mult,am si eu sorica in Italica cu nepotelul de 4 ani,la ei situatia e ca si sotul e tot roman,si-au impus de la inceput sa vb. in casa italiana,ca baiatul va avea nevoie la gradi,dar e dificil ca oricum scapa pe romaneste,tv. cu programe romanesti,si-au zis ok. o sa fie un copil bilingv,cu atat mai bine,eii bine nu s-a intamplat chiar asa,copilul a fost confuz,nu,vb. bine nici o limba,pricepe tot si vb. o italiana de balta asa ca mine
la gradi educatoarele au zis ca nu comunica ,se izoleaza de ceilalti copii si nu participa la activitatile lor ci face ce-i tuna lui prin cap,desi pricepe f. bine ce si cum,i s-a propus sa-l duca la logopedie,si sor-mea se simtea ca si cum i-ar fi zis ca ar fi coptilu' handicapat sau retardat sau ceva,i-am explicat ca nu-i asa ,e gratuit si daca pe copil il ajuta care-i problema?!l-a dat si e f. multumita de rezultate...M-am pierdut in detalii si am luat-o pe aratura,ce voiam eu sa zic e ca s-ar putea ca el sa se simta mai strain decat ceilalti copii care macar sunt obisnuiti cu limba si se simt printre ai lor,e o posibilitate,oricum eu sunt sigura ca se va integra,si oricum sunt copii care se integreaza mai usor unii mai greu,bubuletul meu a schimbat si doamna si clasa,si a plans si el la inceput,nici acum nu-i place prea mult,merge dar din obligatie...Eu si sormea' urlam dupa maicamea' de rupeam la gradinita cu program prelungit ne gasea maicamea' cand ne lua tot urland cu mucii pan' la brau asa ca...nu stiu daca te-a ajutat cu ceva,dar eu te sfatuiesc sa mai ai rabdare,si cred ca e absolut normal...maii !!puneti-mi frana ca io' cand incep sa-mi dau cu opinia scriu o pagina(mo-i fi molipsit de la ''zoster''doamne feri...
Geany, nu ca as vrea sa te contrazic, dar noi suntem amandoi romani si nu s-a pus niciodata problema sa vorbim in casa in italiana. In casa in romaneste, pe strada daca suntem singure romaneste, iar oriunde in afara casei daca suntem in companie in italiana. Fata, sau mai bine zis fetele, au invatat in primul rand limba romana si apoi italiana.
Mara, care acum are 5 ani, cand la 3 ani a inceput caminul intelegea si se facea inteleasa in limba italiana. Nu vorbea corect, de altfel nici copiii lor la 3 ani nu-i ca vorbesc corect, dar vorbea. Mai baga si cate un cuvant in limba romana, dar niciodata maestrele nu mi-au zis ca ar fi vreo problema.
Intodeauna a inteles si s-a facut inteleasa.
sissi, la 21 October 2010 - 05:23 PM, a spus:
Dulciurile nici eu nu le ascund, isi ia ce vrea, nu maninca in exces , maninca normal zic eu, aaa si nu maninca dulciuri in fiecare zi, cind are el chef
Nici eu nu le ascund, stau toate intr-un dulapior. Ce fac eu (ca pe langa mine mai sunt si alti furnizori)... se mananca dulce dupa masa. Fiecare-si alege ce vrea dar dupa ce a terminat tot din farfurie (sau aproape tot).
Un alt moment de dulce e merenda de la 17h... asta dupa ce s-a mancat un fruct. Va garantez eu ca dupa o piersica nu prea mai au loc si de ceva dulce. Daaar, daca mai e loc au voie sa-si aleaga ce le doreste inimioara.
A, si un alt moment, dar acesta e ca 'inchid ochii', duminica pana-n masa de pranz. Daca vreuna din ele cere le dau voie (pranzul de duminica il luam un pic mai tarziu decat in timpul saptamanii, asa ca nu sfarsitul lumii)... dar asta este exceptia care confirma regula.