Ajutor
Cu prajiturica asta mi-am dat eu seama ca aroma esentei de rom din Romania n-are nimic de-a face cu romul adevarat, o revelatie pentu mine
Reteta o am de la un coleg francez, care jura ca sunt cele mai bune cannelés pe care le-a mancat vreodata 
eu una il cred pe cuvant Cu numele e o intreaga istorie, unii spun ca vine de la formele cilindrice cu striatii (cannelés) in care se coc prajiturelele, altii ca ar fi de fapt urmasul unei prajituri (canole) care se facea in Bordeaux in vremuri vechi. Oricare ar fi, va asigur ca sunt foarte bune si merg de minune la gustari, la ceai, la inghetata, cu fructe, etc.
Si acum reteta, pentru 30 de forme mici in silicon:
- 250g lapte cu o pastaie de vanilie taiata pe din doua se aduc la punctul de fierbere al laptelui, se dau in clocot o data
- 25g de unt se adauga in lapte, imediat dupa ce am stins focul, si se lasa totul la racit
- separat, 1 ou intreg + un galbenus se bat cu 100g de zahar si 50g de faina
- dupa ce s-a racit laptele, se adauga peste oul batut cu zahar si faina, apoi se pun 2 linguri de rom ambrat, din cel mai maroniu la culoare (eu am pus 3, imi place sa se simta mai mult aroma de rom)
Acuma, colegul meu jura ca ce urmeaza e etapa cea mai importanta a retetei, care face toata diferenta fata de alte retete de cannelés: trebuie lasat tot amestecul 24 de ore la frigider, ca sa se "marite" aromele si sa se odihneasca amestecul. Eu am lasat doar vreo 20h. Cred ca ar merge si mai putin, dar colegul meu (ca multi frantzuji) e extrem cand vine vorba de reguli de bucatareala, voi faceti dupa dorinta si posibilitati
A doua zi se pune aceasta crema in formele ondulate (nu pline, doar trei sferturi, pentru ca ele fierb si pot da pe dinafara). Primele 10 minute se pun la 210°, apoi se micsoreaza la 180° si se lasa in continuare (eu cu formele mele mici le-am mai copt doar inca 40 de minute la 180°, colegul meu cu forme mari le coace cam o ora si 20 de minute) pana devin maronii. Unii le prefera mai maro, altii mai albicioase, mie imi plac mai inchise la culoare.
Apoi se scot imediat pe un grilaj, nu se lasa sa se raceasca in forma, pentru ca li se duce crocantul de pe exterior.
Rezultatul e o prajiturica aromata, crocanta in exterior de la zaharul caramelizat si moale in interior. Va pun si o poza, sper sa va placa (prajitura, nu pza, pentru ca poza e facuta cu telefonul mobil, nu-i grozava)
Pofta buna!
, si se duc tare rapid. buuuuuuuuuuuuuune.
) )
) Spre apararea mea, colegul meu francez face tot in forme de silicon, dar, ai dreptate, ca sa stabilim adevarul istoric, tre' sa precizez ca formele "pe bune", traditionale, sunt din cupru, din cele mari, doar ca sunt ceva mai greu de gasit de cumparat. "Silicoanele" sunt pe toate drumurile (franceze, cel putin 
, prima datorita a ceea ce fiimea numeste " un syndrome céphalo-rectal " , 
