[boabe de cafea]

Doamnelor, va pup! :* Nu credeam ca suntem atatea domnisoare pe-aici...
Pacat ca nu ne putem intalni la o bere, asa ca domnisoarele Le luam si pe restul ca sa ne tina isonul!
Imi revin incet, incet. Problema este ca la catva timp ma apuc si fac gramajoare de servetele. De obicei cate 4-5 pachetele dupa care imi trece Dar trec eu si peste astea. Am multa lume langa mine, ceea ce conteaza cel mai mult!

[Olguta]

Chiar ca suntem multe domnisoare (in devenire in cazul meu). Problema mea e cum ii explic cat mai bine unui copil de 5 ani ce se intampla si de ce caci ma intreaba cateodata de ce nu se poate ca eu si tati sa ne impacam ca tati e acum un om bun (se vad o data la cateva luni pentru cateva zile, timp in care il alinta si pozeaza in omul schimbat, omul bun, tatal perfect care considera ca se descurca mai bine decat mine). Eu am incercat sa-l protejez cat mai mult de ceea ce se intampla in casa cat eram inca acolo si ori de cate ori se intampla ceva gaseam scuze tatalui crezand ca cel mic sufera mai putin asa. Si acum ma trezesc cu replici de genul "de ce nu putem fi o familie normala cu mama si tata care stau impreuna?". Si cateodata ma simt mai mult sau mai putin vinovata pentru suferinta asta a lui, desi stiu ca a fost cea mai buna decizie la momentul respectiv.

[koral]

Olguta, pentru orice copil, indiferent de varsta, divortul parintilor respectiv pierderea familiei tipice reprezintă o încercare grea, de aceea eu, ca psiholog si psihoterapeut, nu recomand divorţul ( aproape) nimănui. Dacă după alte variante încercate de cuplu, se ajunge la concluzia că divorţul e răul cel mai mic, atunci e bine să respectăm, pe cât de mult se poate ( şi ar trebui să se poată, dacă ne iubim cu adevărat copiii) câteva recomandări.
Nu ne plângem copilului de viaţa grea pe care am avut-o cu părintele celălalt, nu vorbim de rău părintele sau familia acestuia, nu dăm copilului speranţe deşarte dacă ştim că acest lucru nu este posibil, nu interzicem relaţia lor dacă nu există suspiciuni că se pune în pericol integritatea fizică sau morală a copilului.

Explicăm, de 100 de ori, de o mie de ori, copilului, că MAMI si TATI nu mai pot locui împreună, pentru că nu mai sunt fericiţi împreună, şi fiecare om are dreptul să fie fericit în viaţă, dar că amândoi îl iubesc nespus pe EL, copilul, şi că vor face eforturi, ambii părinţi, ca lui, copilului, sa-i fie bine. In general, dupa despartire, parintii se inteleg mai bine, de aceea copiii sunt derutati, dar, daca parintii sunt convinsi ca nu mai pot convietui in liniste si pace, e bine de spus copilului ca acest lucru, intelegerea, adica, se refera doar la el, si nu la familie.

Iti mai scriu cand am timp, acum trebuie sa ies ca a inceput furtuna si trebuie sa-mi strang ghivecele.

[sorinadaniela]

Pupam "domnisoarele" si "nedomnisoarele"! Capul sus doamnelor!

Hai sa va zic ce am patit azi. Eu nu stiu ce sa mai fac...
Eram in statie asteptam autobuzul, care ca un facut era in intarziere. O pustoaica in bicicleta a taiat strada fara sa se asigure si o masina era sa o ia in plin... totul sub ochii nostri.
Femeia de la volan a reusit sa o evite cat de cat, doar ca tragand de volan a venit cu masina direct spre mine si Giulia care era agatata de mine.
Sincer, nu stiu cum am reusit sa reactionez. Giulia se agatase de mine si se blocase. Am reusit cu greu sa fac doi pasi intr-o parte si sa o trag si pe Giulia. S-a oprit la picioarele noastre. Daca nu reuseam sa reactionez ne lua in plin pe amandoua.
Mara era un pic mai in spate... a inceput sa tipe saraca: "mami, mi-era frica ca muriti!!!"
Va dati seama ca tremuram toate: noi 3, soferita si cele 2 americane in bicicleta.
Fata a scapat doar cu o zgarietura la mana si o buna sperietura.
Soferita nu ma lasa sa plec, ca nu se intelegeau. Ea vorbea italiana, fetele engleza... asa ca tremurand ca varga incercam sa-mi adun neuronul ramas activ si sa traduc.
Pana la urma a venit mama fetei care spre norocul tuturor era doctorita asa ca le-a linistit pe toate.
Bine-inteles ca am pierdut autobuzul, asa ca tanti care era sa ne loveasca ne-a dus la munca.
Si uite asa am ajuns la concluzia ca masinile au ceva cu mine...

A, si am pneumonie, din nou... la o luna distanta. direct antibiotic injectabil. Am cerut eu. Poate functioneaza.

Concluzie: toate bune si frumoase!

[stella]

Sorinelule, dar cum faci fata mea sa atragi asa masinile??!!
Bine ca s-a terminat cu bine, si sper ca Mara a trecut peste s(h)oc.
Multa sanatate si mult calm si zile line va doresc.
Eu am reusit turul de forta sa termin totul , inclusiv bagajul .
Ma duc sa ma culc, maine in zori scularea. Inregistrare la ora 6h ...plecat la londra si acolo frecat menta in aeroport
pana la 13h30 cand pleaca samaliotul mare la niponi.
Salutari la tulemond, numai bine si sa ne revedem cu bine .
Sper ca vacanta Zoazei a fost super.
Domnisoarelor, cu proxima ocazie facem o intalnirte bericioasa. ( si au am divortat de primul sot;
a fost cea mai buna decizie luata vreodata

[Olguta]

koral, la 30 June 2014 - 07:58 PM, a spus:

Olguta, pentru orice copil, indiferent de varsta, divortul parintilor respectiv pierderea familiei tipice reprezintă o încercare grea, de aceea eu, ca psiholog si psihoterapeut, nu recomand divorţul ( aproape) nimănui. Dacă după alte variante încercate de cuplu, se ajunge la concluzia că divorţul e răul cel mai mic, atunci e bine să respectăm, pe cât de mult se poate ( şi ar trebui să se poată, dacă ne iubim cu adevărat copiii) câteva recomandări.
Nu ne plângem copilului de viaţa grea pe care am avut-o cu părintele celălalt, nu vorbim de rău părintele sau familia acestuia, nu dăm copilului speranţe deşarte dacă ştim că acest lucru nu este posibil, nu interzicem relaţia lor dacă nu există suspiciuni că se pune în pericol integritatea fizică sau morală a copilului.

Explicăm, de 100 de ori, de o mie de ori, copilului, că MAMI si TATI nu mai pot locui împreună, pentru că nu mai sunt fericiţi împreună, şi fiecare om are dreptul să fie fericit în viaţă, dar că amândoi îl iubesc nespus pe EL, copilul, şi că vor face eforturi, ambii părinţi, ca lui, copilului, sa-i fie bine. In general, dupa despartire, parintii se inteleg mai bine, de aceea copiii sunt derutati, dar, daca parintii sunt convinsi ca nu mai pot convietui in liniste si pace, e bine de spus copilului ca acest lucru, intelegerea, adica, se refera doar la el, si nu la familie.

Iti mai scriu cand am timp, acum trebuie sa ies ca a inceput furtuna si trebuie sa-mi strang ghivecele.

Corina, incercari de reconciliere au fost cu mult timp inainte de a lua hotararea asta si nu a mers. Nu l-am vorbit pe tati niciodata de rau, nici inainte, nici acum, desi as fi avut motive, i-am spus piciului exact ce zici si tu. Il inteleg si pe el, insa stiu in ce stare eram inainte si nu vreau sa ma intorc la acelasi lucru.. dar nici nu vreau sa il sacrific pe el. E tare greu cateodata, te macina

[Mutti]

Sorina draga , esti de coma , da' ce ai tu cu masinile? Ca prea multe tzi se intampla....

Fetelor , multzumesc de urari si aici

[Foxyy]

Buna dimineata.
Sorina, esti sigura ca orasul in care locuiesti nu-i Haven???? Io-ti propun sa mai lasi si altora ceva aventuri, nu le lua tu chiar pe toate, da?
Ai incercat sa mergi la vreun medic homeopat? Sau sa iei imunostimulatoare? Prea se tine pneumonia scai de tine.
Pe aici iar e innorat, a picurat nitel...... Capricioasa vreme.
Mi-e cam domn. (nimic nou)
Stella, drum bun si sejun placut in tara Soarelui-Rasare. Poate ne facem cu mana (din avion).
O zi placuta tuturor!

 1.jpg (113.55K)
Number of downloads: 0

 2.jpg (134.12K)
Number of downloads: 0

 3.jpg (95.9K)
Number of downloads: 0

 4.jpg (247.7K)
Number of downloads: 0

 5.jpg (125.29K)
Number of downloads: 0

[verber]

boabe de cafea, la 30 June 2014 - 05:13 PM, a spus:

Nu credeam ca suntem atatea domnisoare pe-aici...
Pacat ca nu ne putem intalni la o bere, asa ca domnisoarele

Bobita o sa treci si peste hopul asta....sanatate sa fie!
o sa vin si eu la o intilnire de donsoare....dar eu am vechime is 'puiuta' de un an si ceva:)
pup hanul!!

[sorinadaniela]

Ciao, ciao!

Bre, habar n'am ce au masinile cu mine, ca eu stau departe de ele. Zic eu ca ar trebui sa-mi ajunga pt viata asta.
Da' acum ca mi-am revenit un pic din soc sa va zic si restul povestii.

La 17h am plecat de acasa cu fetele spre statie. Stiti ca in ianuarie cand a dat masina peste mine eram pe trecerea de pietoni.
Buuuun. Este vorba de aceeasi trecere de pietoni pe care eu trec de muuulte ori pe zi.
Statia de autobuz este exact in capatul trecerii de pietoni.

Mergeam noi pe trotoar in sir indian (ca-i cam stramt trotoarul). Fetele mai alearga, eu mai tip la ele... nu de alta, dar daca e sa se impiedice cad exact sub rotile masinilor.
Si uite asa fetele ajung inaintea mea la trecerea de pietoni. Doar ca ele stiu ca trebuie sa se opreasca si sa ma astepte pe mine.
Bine-inteles ca stateau drepti in mod exemplar pe trotuar in fata trecerii de pietoni.
Ca intodeauna masinile treceau inainte fara sa le bage in seama.
In sfarsit ajung langa ele, ma asez in fata lor si le iau de manuta, cand un sofer dragut franeaza brusc ca sa ne lase sa trecem. Eu apucasem sa pun un picior in strada cand am inlemnit. Nu stiu cum am oprit fetele pe trotoar, cred ca am tipat la ele... sincer nu stiu.
Din spate cu viteza venea o alta masina. Soferul a franat in ultimul moment ca sa evite accidentul cu masina deja oprita la trecere. Au tras de volan amandoi in ultimul moment ca sa evite accidentul.
Daca se loveau intrau direct in noi.
Asta a fost inainte sa trecem pe partea cealalta in statie, ca dupa ce am trecut, la aproximativ 10 minute dupa stiti deja ca era sa dea o alta masina peste mine si Giulia.

Nu-i de ajuns ca trec de nu stiu cate ori pe zi pe langa desenul meu pe sosea... Acum fetele supersperiate.

A, si cireasa de pe tort. Ajungem seara tefere acasa si se pun fetele pe povestit, cand imi vad sotul cum se albeste. Dupa aia mi-a zis ca a avut o presimtire toata ziua si se gandea exact la mine si la Giulia.
Vodoo, bre! Ca eu nu stiu ce sa mai cred!

Cu siguranta eu la volan nu ma voi sui pt cativa ani de acum incolo. Sa traiasca abonamentul! Doar ca trebuie sa zbor peste trecerea de pietoni blestemata...

[Uma]

sorinadaniela, la 01 July 2014 - 12:14 PM, a spus:

Nu-i de ajuns ca trec de nu stiu cate ori pe zi pe langa desenul meu pe sosea... Acum fetele supersperiate.

Nu exista posibilitatea sa scrii autoritatilor sa puna un semafor? Serios, daca soferii sunt idioti si merg fara sa respecte o trecere de pieptoni, macar un semafor sa-i opreasca.
Mi-a stat inima cand am citit
Aveti mare grija de voi

[sorinadaniela]

Uma, mie mi-au tremurat picioarele pana seara tarziu... Nu mai zic nimic!

Si sincer, nu cred ca as avea succes. Pe aici e o noua moda: semafoarele sunt pe cale de disparitie. La mine in sat a mai ramas unul singur, dar cat de curand va zbura si asta.
Eu locuiesc intr-o localitate micuta la cativa kilometri de oras. Acolo cel putin semafoarele care au rezistat sunt pe principiul soneriei. Ca pieton suni si la un moment dat iti da tie verde , oprind masinile.
Doar ca noua politica in zona e zero semafoare. Urmatoarea trecere de pietoni de la mine e cea in fata scolii. Iti dai seama ca daca nu au semaforizat-o pe aia in nici un caz nu o vor face pe asta.
Culmea e ca e o zona foarte traficata de pietoni/copiii in bicicleta. In zona e painea, aprozarul, scoala, caminul, cateva parcuri, macelaria, pizzeria, restaurantul, pescaria, distribuitorul de apa, coaforul... toate in 5 minute de mers.

Nu-mi ramane decat sa fiu ffffffff atenta. Dar chiar si cand eu sunt f atenta pocinogul tot se intampla...

[Mutti]

Sorina , ai mare grija!

sa va delectez cu patzaniile mele de azi:
dimineatza ma asez la calc sa platesc niste facturi , introduc adresa bancii....se deschide pagina cu sigla cu tot....mi s-a parut mie ca-i cam galbuie pagina...ma uit la adresa, era adresa bancii. Imi zic: astia or fi schimbat pagina. Cu un ochi la facturi si cu unul in calc bag username , bag parola....eroare. Fir-ar! Ma gandesc ca n-am fost atenta , inca o data bag datele.....iar eroare. La banca-tzi spune cate incercari mai ai....asta n-a zis nimic. ATUNCI M-AM DESTEPTAT !

Am sunat iute la banca si mi-au blocat contul.

A trebuit sa merg in oras sa cer nush ce cod personal....in fine , peste cateva zile vine codul si pot sa-mi fac alte date

[sorinadaniela]

Incerc, ca nu am alta solutie!

Noi, pt siguranta, am anulat orice operatiune on line cu banca. Putem doar sa vedem!
Acum sunt cheitele care-ti genereaza un cod de fiecare data cand vrei sa faci o operatie on line. In astea parca am un pic de incredere.
Daca ar avea si o conferma obligatorie tip sms de pe telefonul personal m-ar convinge.
Eu ca eu, dar consortul e contra in mod absolut.
Bine ca ti-ai dat seama.
Eu era sa o patesc odata cu contul yahoo... si pe atunci chiar ca faceam operatiile cu banca on line. Ar fi avut acces la toate datele.
Norocul meu e ca m-a lovit ideea salvatoare si imediat am intrat si mi-am schimbat parola. Am fost mai rapida decat hotul.
Poate nu-mi dadeam seama, dar ma avertizase o prietena cu o zi inainte ca cineva ii furase contul yahoo si mi-a zis ca deja ii crease varii probleme. mi s-a iluminat beculetul cand mi-a cerut parola pt a doua oara.
Bine ca ai reusit sa rezolvi rapid cu banca!

[Daniella]

Imbratisez toate domnisoarele! Sa va fie mai bine si sa aveti liniste, armonie si fericire in noua viata.

Tuturor va doresc numai bine si va imbratisez cu mult drag!
sanatate maxima si sa nu mai aud de peripetii aventuroase Sorinuco!
Poate reusesc sa citesc ceva din urma ... , sau face vreun om bun un rezumat al ultimelor doua luni?

pup apasat!

ps: Ce vara motzoasa!

[Uma]

sorinadaniela, la 01 July 2014 - 02:56 PM, a spus:

Pe aici e o noua moda: semafoarele sunt pe cale de disparitie. La mine in sat a mai ramas unul singur, dar cat de curand va zbura si asta.

Asta e ticalosie. In Canada se circula destul de civilizat (o zic mai ales cei ce vin din alte parti) dar tot am 10 ochii cand traversez. Si aici sunt multe semafoare (eu am unul la un capat al blocului, celalalt la celalalt capat) -mai injura soferii, dar macar simti ca tu ca pieton contezi. Sunt si aici semafoare cu buton - si pot sa zic ca majoritatea timpului opresc din prima...dar eu nascuta si crescuta in Bucuresti...prefer sa ma asigur.
Ca mai bine depind de mine decat de altii - insa sunt momente ca la tine unde efectiv nu ai ce face

[Adriana]

sorinadaniela, la 01 July 2014 - 12:14 PM, a spus:

Cu siguranta eu la volan nu ma voi sui pt cativa ani de acum incolo

Da' poate asta ar fi solutia, sa treci in partea cealalta

[adi_edi]

Sorina, ce "noroc" ai... uff, bine ca n-ai mai patit ceva, si cu copiii dupa tine... Si eu ziceam ca pe aici se circula mai civilizat decat in alte parti, dar unde merg la serviciu tot timpul vad accidente, sau cioburi de faruri si alte componente, soferi grabiti si pietoni neatenti... Cred ca atunci cand incep copiii mei sa mearga la scoli singuri o sa stau tot pe ace pana-i vad acasa...

[Uma]

adi_edi, la 01 July 2014 - 09:13 PM, a spus:

Cred ca atunci cand incep copiii mei sa mearga la scoli singuri o sa stau tot pe ace pana-i vad acasa...

Pai nu stii ca pe ace o sa stai o viata intreaga Mai, si aici sunt accidente, dar oricum nu se compara cu Bucurestiul de exemplu.
Rugasem soferul sa faca la stanga...el se incadreaza pe a treia banda (eventual de facut dreapta) Zic -stanga, el da, da...si cand au dat drumul la semafor, toti au facut stanga, asa in 3 randuri!!! Asta e condusul in Bucuresti acum...cel putin eu care il vad odata pe an, am strangeri de inima...

[adi_edi]

Uma, la 01 July 2014 - 11:15 PM, a spus:

Pai nu stii ca pe ace o sa stai o viata intreaga

Cam asa-i ... Din povesti imi dau seama ca sa supravietuiesti traficului in Bucuresti e un adevarat miracol. Dar eu de la accident am ramas cu sperietura, eram si cu copiii in masina, a tasnit unul in fata noastra de pe o straduta din dreapta, printre masinile de pe banda din dreapta noastra, noroc ca abia iesisem din parcare si nu aveam viteza mare, sotul a reusit sa puna frana si impactul n-a fost chiar asa puternic, doar masina avariata.