Apai, si voi tot mai vreti,tolba cu povesti,tolba cu povesti
da si eu am stat 2 ani si vreo 3-4 luni in Italia,nu mai am asa aventuri aventuroase sa va zic ,chestii de zi cu zi pot sa va zic pana maine dimineata si tot nu mai termin ....
De exemplu,ma reintorc la Sanremo,(mereu stateam de acolo craciun pana dupa revelion)cum am zis sarbatorile erau cele mai grele pt. mine ca in rest nu-mi vedeam capul de treaba ,nu aveam timp sa mai stiu de mine,si doamna a vazut ca eu desi o insoteam de brat peste tot ,totusi o lasam singura la teatru si la cazinou etc,ma vedea ca vin plansa de la malul marii,eu ii povesteam ca am vb. acasa ,ii povesteam tot cum sunt ai mei si ce fac etc,asa ca ei ii era mila si a platit o bucatareasa nebuna(pe care doamna o cunostea de atatia si atatia ani) sa ma scoata si sa-mi mai iau gandurile de la ale mele.Zapacita asta de bucatareasa se numeste Silvia,si avea si atunci o varsta (nu stiu daca 50 si ceva sau 60 si ceva ca nu voia sa spuna)dar ii placea numa sa se distreze,prin baruri cu tineri,pe la dans,caraoche,etc
Va povestisem ca ma ducea noaptea la un bar unde cantau tineri la chitara,rose rose,etc,imi spunea ea ca am frant eu multe inimi pe acolo,dar clar ca mie nu-mi ardea de asa ceva,dar sunt amintiri f. calde,f placute,ea era in tandreturi'' cu un domn in varsta,dar erau pisica si soarece,acum se iubeau acum se certau pt. ca ea era nebuna de legat
dar f. sufletista si inimoasa,la cine tinea si haina de pe ea si-ar fi dato,acest domn,ne povestea ea mie si doamnei,de cate ori veneam noi la Sanremo,se ducea el la coafor,si-si mai inchidea parul cu o nuanta ca sa dea bine,si ne astepta pe mine si pe doamna cu buchete imense de flori,el era pasionat de cai,mereu a zis ca ne duce pe Silvia,pe doamna si pe mine sa vedem unde are el caii(erau cai valorosi de curse,el cu asta se ocupa)dar nu ne-am dus niciodata.Apai Silvia ii mai spunea doamnei ca lui ii place de mine,si doamna o dojenea:''Paii cum Silvia sa nu-i placa?! daca tu numa-l alungi saracul si-i faci zile fripte,aduni mai multe muste cu miere decat cu otet fata mea ii spunea''...nimic de facut,ei nu au ramas impreuna ,iar Silvia a renuntat si la bucatarie ,ca asa e ea,azi e asa maine e asa,e la un azil de batrani acum zapacita ,cine stie ce o mai combina si pe acolo la cum o stiu
Intr-un an i-a propus doamnei sa ma tina in apartament la ea cand venim la Sanremo,in felul asta si doamna economisea pretul pe camera,eu veneam dimineata la prima ora la doamna si mai plecam cu Silvia acasa doar seara la culcare,dar mai apoi doamna nu a mai fost deacord a zis ca o vb. doamnele din vechea garda'' ,asa ca m-am reintors la camera mea de hotel,am aflat de curand ca domnul respectiv a murit de comotie cerebrala,chiar mi-a parut rau pt. el,era un adevarat domn,iar Silvia super inimoasa cum e ea,in ultimul an cand am mers la Sanremo,i-am zis ca e ultimul an si ca eu in martie plec acasa ,ca-mi atinsesem obiectivul,mi-a daruit tot ce avea prin casa,seturi frumoase de pahare si flut,si de cognac si de vin,si sfesnice din bronz pt. lumanari,si alte chestii din portelan,de pus in vitrina,pe care le am si acum si le folosesc cu drag si chiar tin mult la ele ca stiu ca, chiar mi le-a dat din suflet.
Ei povestirea asta nu mai e chiar asa nostima ca celelalte si poate chiar mai plictisitoare,dar asta e
Ajutor
moatza, la 18 June 2016 - 12:23 PM, a spus: 
paii! cam astea fura aventurile mele in Italia! dar dupa cum ma cunoasteti de atata timp,nici nu ar fi trebuit sa va mire prea mult 
pupicei lui Bea 
, sa nu ne plictisim pina atunci; pun citeva poze, toate observate de pe terasa noastra. Ah nu. De la pesti sunt din alta parte vasazica. 
)
