Postat 16 December 2012 - 11:20 PM
Din geamul casei bunicilor, incercand sa zarim ceva printre stelutele de gheata desenata de doamna Iarna pe sticla, chipurile noastre turtite si inrosite spuneau numai bucurie. Nu vedeam cum e sacrificat purcelul, ci-l zaream mai tarziu pe pat de paie cum il cosmetizau bunicul si vreun om din sat priceput la treaba asta, aseza pe el tzoale din cordele tesute de bunica cu migala si ne chemau sa ne urcam calare pa sarmanul porc sa-l tragem de urechi si ne faceau urari care mai de care mai colorate:) .
Fratele meu povestea cat il tinea gura, cum tinea el doua degete,si arata mai exact cum, ca bunica sa intinda inul din care mai apoi facea prosoape, jura cu mintea lui de copil ca poate sa faca unul de la cap la coada de unul singur, dar deh.. arta asta nu o detinea oricine, iar secretele ca si un mare chef de cuisine, bunica le stia. Modelele care mai de care mai diverse si mai la intrecere cu alte gospodine de pe ulita, zestre pentru copiii necasatoriti, articole pentru inmormantare pregatite cu sarg pe tot parcursul vietii si dupa legi si traditii numai de ele stiute. Daca ar fi lipsit razboiul de tesut, stativele cum le chema bunica, parca n-ar fi venit Craciunul. Apoi strangea lucrul si s-apuca de alte trebi. Gandea din timp cati colacei, cati cozonaci si cate alte bunatati trebuia sa faca ca sa stie cum sa isi dramuiasca fiecare ora, caci nu era timp de pierdut.
Incalzea cuptorul cel mare de afara, bucurie imensa pentru noi, asa mai statea gura casca si priveam la flacari, erau vrajite, bunicul ne spunea cate-o ,cate-o minciuna si se amuza de fetele noastre curioase si credule.Ne spunea sa ne dam de-a dura si astfel o-m face broastele sa cante-n miez de iarna. Noi.. "Chiar?".. si nu stateam pe ganduri, ne rostogoleam care incotrodoar doar s-o auzi din departari vreo simfonie oracaitoare, iar bunicul radea, radea... Il aud cum rade, bunule fie-ti somnul linistit, ii si vad unul din dintii aia imbracat in aur, ca deh asa se facea sau asa era moda. El era ca un titrez de ici colo, cu caciula de blana pe-o ureche, si o zorea pe saraca bunica : "Tu Marii tu, dăli șeva la copchii iștea, nu vezî cî nu sî dau dușî la jioacî?", dar cum am fi plecat de acolo, din atmosfera aceea magica? Ne mai pricopseam cu cate o bucata de aluat de cozonac, aromat cu coaja de portocala, stransa de bunica atunci cand ii aduceau copiii de la oras. Sau lingeam lighenele de umplutura de nuca, cu zahar si arome...mmm , ce bunatate.
Facea o cruce mare si purcedea,si-n timp ce muncea o auzeam cantand singura colinda pe care o stia.. "Scoala gazda din patut/Florile dalbe/ Si ne da un colacut/Florile, florile dalbe/Ca mamuca n-o facut/Florile dalbe/Sita deasa n-o avut/Florile, florile dalbe..."dupa care nu imi mai aduc aminte mare lucru decat inca un vers "Ca i s-o stracat covata".
In seara de ajun toata treburile erau facute, in sat la bunici nu se merge cu colinda in Ajunul Craciunului, dar exista un alt obicei, vin copiii cu Irozii si cu Mos Craciun. Irozii sunt intotdeauna 6, Irod, 2 osteni si cei 3 magi, n-as putea sa va spun decat ca vestesc nasterea lui Iisus, dar cuvintele pe care le rostesc exact nu le stiu si acum imi pare rau si mi-am promis ca anul asta, daca gasesc pe cineva la tara sa imi spuna am sa iau nota. Cu Mos Craciun.. sunt 3 copii, unul este imbracat in Mos Craciun si ceilalti doi in alb, sunt ingeri, intra in casa cui ii primeste, se indreapta spre icoana si spun ceva, o rugaciune, si despre asta trebuie sa intreb mai multe, si aduc copiilor ,de regula , din casele pe care le colinda, cosulete facute din hartie creponata in care pun bombonele, iar ei primesc, nuci, mere, colacei si banuti.
In ajunul Anului Nou se merge si cu colinda si cu uratul, cu capra, cu ursul cu caiutii.. Eu astea le-am vazut cand eram copil, mult prea mica sa am amintiri precise, caci in restul anilor eram la oras,unde obiceiurile nu difera prea mult fata de alte zone ale tarii.Totusi imi amintesc cum la vecina mea, o persoana cu o functie importanta, veneau foarte multe formatii, unii simulau o nunta, toti baieti fiind imbracati in straie femeiesti si rostind urari de ei scrise cu trimite la persoana pe care o urau, erau de tot hazul si toata scara iesea sa ii vada si sa ii asculte.
Tot la ea veneau "Luncasii", o formatie din fete si baieti, imbracati in port popular, baietii cu tobe, cu un anumit stil de a bate, asta ii diferentia de orice alta formatie de genul, iar fetele dansau.(o mica paranteza, Luncasii ies in fiecare an in saptamana dinainte de Craciun si merg sa colinde-ure marile institudii din oras, strabat tot orasul, toata lumea iese la geamuri sa ii vada, indiferent cum e vremea n-a fost an sa nu ii vedem/auzim) In plus aveau tot asa urari personalizate si faceau mereu trimitere la evenimentele si figurile publice ale orasului, ii satirizau.
Chiralesa stiu ca se striga si in satul bunicii cand vine preotul cu Boboteaza si pana aici nu m-am intrebat niciodata ce inseamna.
V-am citit povestile cu drag, scuturand astfel de praf propriile-mi amintiri. Va pup si va doresc sarbatori binecuvantate tuturor!
Ajutor
stella, la 16 December 2012 - 04:55 PM, a spus: 
Postat 16 December 2012 - 06:48 PM
) mai multe despre traditia romaneasca in diferite zone ale tarii.
