Iar n-am mai scris de mult pe aici şi s-au adunat mai multe. Să văd ce îmi amintesc...
Memento - m-a ţinut cu sufletul la gură până la final. E conceput interesant, de la coadă la cap, cam cum era cusătura aceea "în urma acului", dacă ştiţi la ce mă refer... Iar eu pe Carrie-Anne Moss o iubesc de când cu Matrix.
Tot cu ea, dar nu rol principal, am văzut
Snow Cake. Sensibil. Sigourney Weaver îşi joacă rolul excepţional. Îmi place (doar din ce am văzut în filme) foarte tare sinceritatea, simplitatea şi lipsa oricărei urme de viclenie sau răutate a celor "săraci cu duhul". Tot de aceea mi-au plăcut şi "I am Sam", "Forest Gump", "Temple Grandin"...
21 Grams - Sean Penn, Naomi Watts, Benicio Del Toro, Charlotte Gainsbourg... am trăit pe rând, cu fiecare, deznădejdea, speranţa, bucuria şi înapoi...
Never Let Me Go - huh. Trebuie să recunosc că nu am fost pregătită când am început să văd filmul, adică nu ştiam despre ce este vorba. Pe parcurs am înţeles. Nu-mi pare rău deloc că am văzut filmul, dar e greu de digerat.
Lost in Translation - din anumite comentarii citisem că unii îl consideră plictisitor. Probabil că ţine de starea de spirit în care eşti când îl vizionezi. Mie mi-a plăcut. De Bill Murray ştiam deja că joacă bine şi altceva în afară de comedii. Mie Scarlett Johansson nu-mi place, dar aici a făcut un rol bun.
Ieri seară am văzut
Vicky Cristina Barcelona, care m-a convins încă o dată că mie nu-mi prea place Woody Allen. M-a amuzat pe ici pe colo, dar salvarea a fost Penélope Cruz.
În schimb
Midnight in Paris mi-a plăcut, cu toate că nu aveam aşteptări prea mari, sau poate tocmai de aceea.
Abre los ojos - bun, bun, bun, poate pentru că îmi place ideea

Am înţeles că Vanilla Sky ar fi un remake. Nu ştiu, nu l-am văzut. Dar "originalul" mi-a plăcut mult.
Primer - tare greu l-am urmărit. Până la urmă am priceput, pe parcurs, cam despre ce este vorba. Dar cred că nu sunt destul de deşteaptă să-l pricep pe deplin din prima. Poate, dacă am o dată timp în plus îl mai văd o dată...