Mai, cu pisicile si întelesul e o maaare filosofie. Adica nu exista o regula ci doar cazuri si cazuri. Banuiesc ca stiti, dar eu totusi va spun
... deci sînt pisici, sexul si rasa nu au nici o importanta, care nu se înteleg sub nici o forma, iar altele se iubesc de se contopesc, de parca ar fi una, altele se înteleg, altele se tolereaza, altele se smulg cum se întîlnesc... etc... etc.
Un exemplu care e ciudat, dar de înteles, pentru ca sînt pisici si au capul lor, sînt gemenele ( asa le numesc eu), pisicile vecinei mele. Mitzi si Felix(ina). Le stiti voi, vi le-am aratat mai dedemult. Sînt surori, nascute deodata, aproape identice ca aspect, si nu se suporta! Afara se tolereaza, doar daca se întîmpla sa se apropie una de alta se hîsîie, cu toate ca altadata chiar se mai si alearga una pe cealalta, ce-i drept foarte rar, si cine stie exact din ce motive, dar în casa se bat, se scuipa, hîisîie, musca. Daca sînt deodata în casa, dorm în camere diferite, au locuri de mîncare diferite... oare de ce? Asa au fost din totdeauna.
Sau Felixut a lu' mama. El accepta orice fugar, trecator. Adopta foarte usor orice pisoi, egal sexul, vîrsta... Îi pupa pe toti, si ar vrea sa-i aibe lipiti de el.
Felix al meu, l-a acceptat pe Mike imediat. Cu toate ca l-a mai scuipat sau l-a caftit în primele zile, voia sa se impuna si sa obtina respect. Adica i-a tras cîte o laba, dar nu agresiv. Însa dupa cîteva zile a dezvoltat un instinct protector, mai ca a inceput a se comporta ca o mama! Îi arata cum sa scurme, cum sa-si ascuta ghearele, îl proteja de alti motani ca un vultur! A suferit cînd Mike a fost disparut peste o saptamîna, a plîns si l-a mieunat, l-a cautat si chemat, s-a bucurat si l-a certat cînd a aparut... l-a iubit enorm. La fel si Mike pe el. Cu toate astea nu s-a ajuns niciodata la îmbratisari, pentru ca Felix era extrem de barbatos. Dar accepta un cap pe cur, un bot pe laba... atingeri finute. Se pupau în botic printre usi, cînd se întîlneau, se jucau si în casa si afara de mama focului. Alergaturi dracesti prin gradini, escaladari de pomi, zburdaturi tantose, dat peste cap. Felix chiar a devenit mai "stabil", adica nu mai umbla teleleu cum facea înainte. Era mai mult acasa, în preajma lui Mike.
Mike, l-a acceptat pe Samy, dar în primele zile urla la el, de credeam ca o sa-l haleasca. Acum nu mai au treaba. Samy l-a iubit din prima secunda, la fel cum s-a îndragostit Mike de Felix. Acum si Mike îl accepta, îi cedeaza castroneleul, manînca pe acelasi covoras, folosesc aceleasi castroane de apa si crontanele, se pupa printre usi, dorm în pat cu noi, destul de aproape unul de celalalt, dar Mike, care înainte voia lipeala, acum nu vrea. Totusi poate odata cedeaza insistentelor lui Sam, care e un capos
Iar cu soarecii... am noroc. Mike îi aduce foarte rar în casa, si în general îi cam scapa, iar noi tre' sa-i prindem, ca el nu-i omoara si nici nu-i haleste. Si mie mi s-a întîmplat ca a intrat unu dupa chestii mari, care nu pot fi mutate, dar cîndva a iesit de singur si a fugit afara. Daca lasi usa deschisa, ei gasesc rapid drumul spre libertate.
Si Sam a adus soarecut pe care nu l-a omorît sau halit, si o pasare pe care a terminat-o
De mîncat din vînatul propriu, manînca doar insectele cu maaaare placere!
Ajutor
Ioana, la 20 June 2012 - 05:53 PM, a spus: 
Eu le las sa-i fugareasca (in speranta c-or prinde si soarecii aia ideea ca la noi nu-i de trai, si s-or muta 
), da' ma ia cu rau cand vad ca pun gura pe ei. Nu par interesate sa-i manance, si le tin si eu din scurt, ca nu cumva sa-mi demonstreze contrariul.
