Blanoasele noastre, care ne fac viata SI mai frumoasa
#2121
Postat 13 February 2012 - 05:33 PM
Eu am trecut prin asa ceva, c-un canar bineinteles, si-am fost distrusi cu totii.
Imi pare asa de rau! nu stiu ce sa-ti spun, e-asa de greu...
#2122
Postat 13 February 2012 - 06:01 PM
Imi pare nespus de rau .
http://povesticulinare.blogspot.com/
#2123
Postat 14 February 2012 - 11:47 PM
Maya, la 12 February 2012 - 06:07 PM, a spus:
Maya, imi pare tare rau. Mai multe nu pot sa spun, n-am cuvinte.....

Nici nu vreau sa ma gandesc la ale mele dihanii.... pisica are 15 ani, iar motanelul 12. Nu stiu cum as reactiona, dacaas afla ca s-a dus unul din ei.
Stiu ca am bocit vreo saptamana, cand a murit unul din puisorii pisicii. Avea un an jumate si era cal bolnavior. Si acum plang, cand mi-l aduc aminte.

Sper ca sunt cu totii undeva, in Raiul lor.
#2125
Postat 16 February 2012 - 01:28 PM

#2126
Postat 16 February 2012 - 04:20 PM

#2127
Postat 16 February 2012 - 04:44 PM
De zece ani va tot scriu despre Felix, iar dupa ce a intrat si Mike în viata noastra, în urma cu cinci ani, despre amîndoi. Va povestesc doar lucrurile si peripetiile frumoase, amuzante. Si acum? Nu vreau sa va încarc si voua sufetele. Pierderea e grea cînd "umanizam" puisorii mustaciosi, si-i crestem ca pe proprii nostri copii. Mai grea, o face puisorul care înca îl asteapta si cauta cu disperare...
Multumesc ca va gînditi la mine. Si eu ma gîndesc la voi

-D'ale pisicilor-☀
"I have always imagined that Paradise will be a kind of library.”
― Jorge Luis Borges
#2128
Postat 16 February 2012 - 04:52 PM

#2129
Postat 16 February 2012 - 06:28 PM

imbratisari calde si ganduri bune, poate ajuta macar putin

#2130
Postat 16 February 2012 - 08:07 PM
Maya, la 16 February 2012 - 04:44 PM, a spus:

Datorita lui Felix si a iubirii tale pentru el, ne-am adunat si noi in jurul tau si am avut ocazia sa ne impartasim bucuriile si problemele, sa povestim despre puisorii nostrii mustaciosi si sa ne facem prieteni -prieteni pe care poate ca altfel nu am fi avut ocazia sa-i intalnim.
Stim ca se duc mai repede decat noi, dar cu totii vrem sa traiasca cat mai mult, sa se stinga doar de batranete...Ce i s-a intamplat lui Felix e cumplit si nu e normal...Felix mai avea niste ani buni de trait.
Asa cum zice si Cafe, pe toti ne asteapta o zi crunta cand o sa ni se rupa sufletul in bucati...si asa e, nu putem face nimic mai mult decat sa te imbratisam de departe si sa plangem alaturi de tine pierderea puiului drag.
Mike...el mereu o sa-si caute prietenul lui mare..pe Big Boss...

#2131
Postat 16 February 2012 - 09:12 PM
Pe primul acum multi ani ,cand a cazut de la etajul 5,intr-o noapte ploioasa ,cand matele din cartier erau in calduri.
Eu l-am dus la vet in toiul noptii si tot eu l-am vegheat pana cand a inchis ochii.
Pe ai mei i-am trimis la culcare asigurandu-i ca totul va fi bine ,desi stiam sigur ca nu rezista pana dimineata.
Nu vorbesc despre durere ,ca nu se poate descrie in cuvinte ,ci despre cum aveam impreaisa ca-l vad si aud prin casa ,chiar si atunci cand nu mai era.
Apoi a venit in casa noastra Carra.
Draga de ea ne-a daruit 4 puiuti birmanezi.
2 si-au gasit stapanai inimosi ,iar 2 au ramas la noi,pentru ca ne-am atasat si nu i -am mai putut da.
Si asa erau acum 3
Carra ,fiica ei Fifi si ficiorul Pepe .
Pepe era genul de mat bland de sa-l ungi pe pita.
Oricine putea sa-l ia in brate.Un ursulet dolofan si dragastos.
Ei dar a venit iarna mare,cu nameti imensi si intr-o seara s-a cerut afara.
Credeam ca va veni inapoi repede .
Nu s-a mai intors....niciodata.
Prefer sa nu stiu cum a disparut ,dar si noi si pisicile l-am plans multa,multa vreme.
Am auzit ca cineva l-ar fi vazut inecat in parau.
Eu am spus ca nu e el ......Mi se rupea sufletul .
Asa ca stiu exact cat de sfasietoare e durerea asta.
Ce-i care nu au animale nu inteleg cum poti jeli dupa un mat ca dupa un Om .
Singura imbarbatare pe care o gasesc este sa spun ca atata cat au trait au fost fericiti ,liberi si iubiti .
http://povesticulinare.blogspot.com/
#2132
Postat 16 February 2012 - 09:20 PM
Piscotel, la 16 February 2012 - 09:12 PM, a spus:
Ce-i care nu au animale nu inteleg cum poti jeli dupa un mat ca dupa un Om .
Anca, jur ca zic adevarul: omul meu a plans mult mai tare cand ne-a murit canarul decat la moartea lu' tat'su. taica-su era bolnav de multa vreme, se obisnuise cu ideea...moartea canarului l-a terminat. si-i o aratare de 18 grame, mai mic decat o vrabie...nu prea sociabil...
dar dupa o pisica, caine? cu care interactionezi aproape la fel de mult ca si cu un om. sau poate mai mult. e tragic de-a dreptu'!

#2133
Postat 16 February 2012 - 09:32 PM
moatza, la 16 February 2012 - 09:20 PM, a spus:
Piscotel, la 16 February 2012 - 09:12 PM, a spus:
Anca, jur ca zic adevarul: omul meu a plans mult mai tare cand ne-a murit canarul decat la moartea lu' tat'su. taica-su era bolnav de multa vreme, se obisnuise cu ideea...moartea canarului l-a terminat. si-i o aratare de 18 grame, mai mic decat o vrabie...nu prea sociabil...
dar dupa o pisica, caine? cu care interactionezi aproape la fel de mult ca si cu un om. sau poate mai mult. e tragic de-a dreptu'!

Nici al meu nu a plans cand a murit tatal lui care era batran si bolnav de mult timp .
Dupa Tomas a plans si nu a avut liniste pana cand nu a vazut alt patruped in casa.
Si culmea e ca Tomas nu era un pisic dragastos ci mai degraba unul independent.
Acum ne chinuim cu Sasha ,canisul,care are 16 ani si de un an e sud si orb.
Reflexe aproape zero.
Manaca si bea apa mecanic si face pipi pe el.
Deci spal saptamanal 6-7 cearceafuri ,o scat afara fara exagerara de 50 de ori intr-o zi.
I-am facut program de manacat si baut la ora fixa ca sa-i tin sub control reflexele.
Eu am vrut sa o eutanasiez ,ca nu mai rezis sa o vad in halul asta,dar Omul nu ma lasa.
Imi tot spune ca inca nu e inconstienta si daca ne mai recunoaste el nu-i de acord cu procedura.
Deci eu sunt aia rea in casa noastra .

Chiar in momentul asta s-a trezit Sasha ,si il aud pe Om cum o ia in barte si fuge cu ea afara in curte.
Cand se scoala sau manaca ,face pipi in urmatorul minut .
Deci e grea batranetea oamenilor dar nici a animalelor nu-i mai frumoasa .

http://povesticulinare.blogspot.com/
#2134
Postat 16 February 2012 - 09:33 PM
Piscotel, la 16 February 2012 - 09:12 PM, a spus:
Asa ca stiu exact cat de sfasietoare e durerea asta.
Ce-i care nu au animale nu inteleg cum poti jeli dupa un mat ca dupa un Om .
Singura imbarbatare pe care o gasesc este sa spun ca atata cat au trait au fost fericiti ,liberi si iubiti .
Asa este Pisco- numai cand il ai in casa zi de zi, cand il vezi cum te cauta, cum se bucura ca esti acolo (si nu, nu o fac pentru ca le dai de mancare) cum interactioneza cu tine si cum te iubeste...numai atunci poti intelege de ce bucatele din suflet se duc odata cu ei.
Luli a murit acum 10 ani - a asteptat-o pe mama sa vina acasa ca sa-si dea sufletul la ea in brate. Si dupa 10 ani ne e dor de ea ca in prima zi -mama nu a mai putut sa ia alt pui. Atat de dureroasa a fost despartirea ca a zis ca pur si simplu nu poate sa mai treaca inca odata prin asta.
Atata bucurie si lumina aduc in sufletele noastre .. e normal sa doara atat de cumplit pierderea lor.
#2135
Postat 16 February 2012 - 09:35 PM
Piscotel, la 16 February 2012 - 09:32 PM, a spus:
Asa e..dar si ei au dreptul la ea....sunt de acord cu Omul tau ...
#2136
Postat 16 February 2012 - 09:44 PM
la serviciul omului s-au pripasit 2 caini. unul dintre ei a fost lovit de-o masina asa de tare incat i se vedea creierul, plus picioare rupte... l-au dus repede la veterinar, ala le-a propus sa-l eutanasieze ca nu mai are nicio sansa. ei n-au fost de-acord. i-a turnat dr niste prafuri in crapaturile capului, ei i-au legat picioarele cu niste carpe si l-au lasat in cusca. a doua zi nu l-au mai gasit in cusca, iar dupa vreo doua zile si-au dat seama ca se bagase sub o magazie de materiale, la vreo 3 m distanta. n-au putut ajunge la el, era vara, s-au gandit sa-i puna macar un blid cu apa. dupa vreo 2 saptamani, vai de steaua lui, a iesit singur, jigarit, amarat. i-au dat mancare mai fortat, i-au mai dat niste prafuri...si-a revenit. merge cam shantaliu de spate, a ajuns surdo-mut, poti sa tragi petarde langa el, nu aude nimic, nu mai poate latra...dar e asa de vesel ! il iubesc toti salariatii! bashca l-au adus in brate de doua ori, de la vreo 3 strazi distanta, ca iese afara din curte si nu mai stie sa se-ntoarca. uite cata dorinta de-a trai! cum sa-l fi omorat?
#2137
Postat 16 February 2012 - 09:45 PM
Uma, la 16 February 2012 - 09:35 PM, a spus:
Uma ,
Da asa e ,dar cand o vad cum se invarte in cercuri si nu stie unde e si in ce directie trebuie sa mearga ,mi se rupe sufletul.
Nu mai are nici un dinte,nu mai latra,nu se mai bucura de nimic.
Ochii i se scurg ,miroase oribil,oricat o spal ,pentru ca ce intra pe o parte iese imediat pe cealalta ....si nu mai spun....
E afectata clar si de scleroza ,pentru ca nu mai stie ca a mancat sau ca a baut.
Practic nu mai stie nimic .Noi suntem cei care o tinem in viata ,pentru sufletul nostru ,nu pentru al ei.
Nu-ti pot descrire exact situatia,pentru ca e cam urata.
http://povesticulinare.blogspot.com/
#2139
Postat 16 February 2012 - 10:15 PM
moatza, la 16 February 2012 - 09:50 PM, a spus:
Moatza,
Eu nu am vrut sa te intristez.

Si nu am descris situatia decat in linii mari ,pentru ca nu-mi place sa fiu plangacioasa.
Si sunt singura din casa care se tine tare .Asta pentru ca nu-mi pot permite sa plang de fata cu ai mei,care si asa sunt pe jos la ce-a mai mica problema .
In concluzie,nu e usor sa-ti moara blanosul intr-un accident ,dar nici asa batran si chinuit , agonizand intr-o cursa fara sfarsit nu-i de dorit .
No dar asa e viata si cand sunt mici si dragalasi nu ne gandim cum va fi sfarsitul.
Apropo.Cand am luat-o oe Sasha aveam 36 de ani si acum am 52 .
Deci vorba aia :
De la tinereteeeee,
Pan la batraneteeeee....

http://povesticulinare.blogspot.com/
#2140
Postat 16 February 2012 - 10:26 PM



Maya , nu stiu de ce a murit Felix, dar eu , dupa ce Nero nu a mai venit , mi-am zis ca macar cat a trait , a avut o viata minunata si a fost iubit si fericit , si asta a fost si viata lui Felix...plina de iubire si inconjurat de o familia iubitoare.