zoazorel, la 14 December 2012 - 05:22 PM, a spus:
Dar cu taiatul porcului cun era? Ca eu la asa ceva n-am avut cum participa.Ai mei luau porcul gata taiat de la tara!
Daca stie cineva...
Stiu doar ca se "ghicea"in splina porcului.Daca avea capatul de sus mai lat, iarna era grea la-nceput, daca era jos capatul ingrosat, sfarsitul iernii era greu.
cateva ierni am prins Ignatul la tara, in comuna Campuri - unde s-a nascut mos Ion Roata -din Vrancea, la sora mamei. Ei cresteau in fiecare an porc si daca n-avea macar 150kg se chema ca nu-s gospodari. Tocmea pe cineva special ptr injunghiatul porcului, un barbat mai aprig si cunoscator din sat. Nu putea face asta oricine, iar unchiu-meu putea sa taie porcul altuia, dar pe-al lui, nu! Stiu chiar povesti despre miscari necontrolate ale porcului injunghiat urmate de ranirea casapului. Inainte de macel, barbatii se cinsteau c-o tuica fiarta. Una-doua...sa-si faca curaj!
Mi-amintesc ca matusa-mea ne lua pe noi, copiii, si ne ducea intr-o camera la strada, dadea radioul tare si nu ieseam afara decat dupa ce porcul era trecut la cele vesnice. Din momentul ala, cand era invelit in paie ca sa fie parlit, toata lumea era cuprinsa de voie buna si frenezie ca sa se termine treaba mai repede si bine.
Dupa ce-l parleau, femeile aduceau apa clocotita si-o turnau in fir subtire pe porc, iar barbatii frecau soricul porcului cu lama cutitelor pana ajungea bietul Ghita rozaliu, cu sorici numa; bun de ros.
Inainte de a-l spinteca, punea matusa un tol pe porc si invita copiii sa se suie sa calareasca porcul. Cum am fost mereu o bagacioasa, nu scapam momentul si-n timpul asta matusa-mea ne ura sa fim sanatosi, frumosi si grasi ca porcul. Ceea ce, in treacat fie spus, s-a implinit!
Apoi spintecau porcul, masurau slana de pe el cu latul palmei si-si dadeau cu parerea ca n-a mancat degeaba. Scoteau intestinele, le curatau si, cu toate ca acum mi-ar displacea teribil treaba asta, atunci nu mi se parea nici scarbos, nici putzitor, cu toate ca stateam printre picioarele oamenilor prezenti, cu nasu-n porc.
De cum se scoteau primele sunci - maestru macelar era unchiu-meu- matusa punea pe pirostrii un ceaun curat in care se azvarleau bucatele mici de carne care
cadeau de la fasonatul muschilor, bucatele de burta invarstata sau ficat/rinichi. Asta era pomana porcului din care mancau toti cei prezenti, si nu-mi amintesc masa mai buna decat aia. Mamaliga vartoasa in mijlocul mesei, castronul mare cu muraturi si polonicul mereu plin cu care scotea carne din ceaunul sfaraitor. Nu mai zic cat ne-nghionteam cu varul meu ca sa intingem bucatele rece de mamaliga in untura de pe fundul vasului...asta mai tarziu, dupa ce toata lumea era ospatata si barbatii scrutau cercetator munca femeilor la bucatile de carne din lighenele mari.
Matusa randuia fiecare bucata, asta de carnati, asta ptr afumat, ptr topit si pana seara era aranjat tot porcul si unele preparate erau deja gata.
Mi-amintesc intr-un an ca venise deja vremea afumatului suncilor si carnatilor. Mama si sora-sa au legat bucatile de afumat cu sfoara, afumatoarea era pregatita, si-au lasat consoartele sa supravegheze actiunea si ele s-au dus la biserica. Dupa cateva ore, cand s-au intors, era o palalaie la afumatoare care nu prevestea nimic bun. Barbatii, ca sa indure mai usor gerul din jurul afumatorii, s-au tot cinstit cu niste tuica fiarta si-au facut flacara cam mare. Asa de mare, ca s-a ars sfoara cu care erau legate virtualele produse si-au cazut toate in foc. Foc si para si ele! A iesit o halalaie generala iar noi am plecat acasa cu traistele goale. Cred ca s-a tinut post mai mult in anul ala.
Si-o alta amintire legata de taiatul porcilor: la inceputul casniciei mele, ne-ntelesesem cu ai mei sa crestem un porc impreuna. Sa crestem...e cam mult spus. Adica il cumparam de mic
pe din doua si ai mei il duceau undeva la tara, la niste cunostinte ca sa-l creasca, urmand sa participam si noi la cheltuielile cu aprovizionarea lighioanei cu hrana, Bineinteles ca partea asta o saream noi, astia mai tineri, si nici ai mei nu insistau, dar tineau totusi sa ne asumam niste responsabilitati. Ei, si-n vara aia, cand fi-miu avea 1 an, dupa ce i-am luat motzul, ne-am hotarat noi sa-l radem in cap, in speranta de-a i se indesi parul. Nu s-a intamplat, ca n-avea cui semana, am slutit copilu' de pomana, dar cel mai tare s-a suparat taica-miu, care, nici mai mult, nici mai putin, ne-a amenintat ca el nu mai vorbeste cu noi, si nici porc nu ne mai da, ca ne-am batut joc de nepot'su. Atata ne-a amuzat amenintarea asta, pe care-a tot repetat-o pana i-a crescut mititelului un pufusor pe teasta, incat a ramas o vorba proverbiala la noi in familie, adica,
ai facut asta? (ceva rau, de regula) nu-ti mai dau porc!
Sper sa nu va fi plictisit!