Dupa lupte seculare, in sfarsit mi-am facut pofta! Si am s-o mai fac! again and again!
V-am zis ca a cumparat sotul tigaie, dar nu v-am spus cat de mare. Pai cred ca nici nu exista mai mare de atat. Ca am cautat capac online si nu am vazut marimi mai mari. N-am avut chef sa ma duc la magazin, asa ca spanacul pe care il pusesem deoparte pentru tarta incepea sa dea semne de oboseala, dar a venit la timp.
In sfarsit, aseara m-am inarmat cu curaj, ca tigaia aia e cam... intimidanta. Mi-a fost clar ca nu e destul spanac, asa ca am mai pus si niste ciuperci. Daca tigaia e mare, din 4 oua m-am gandit ca o sa iasa o clatita, asa ca am pus inca 2. Si pe urma inca 2. Nu am cantarit branza, faina iarasi nu mai stiu cat am pus, la fel si praful de copt

. Cu ditamai tigaia, nu stiam cum sa o intorc, asa ca pana m-am lamurit eu cum sa ies castigatoare din lupta asta corp la corp, s-a cam bronzat. Dar nu a fost uscata, "blatul" a fost perfect, ca de altfel tarta in intregimea ei.
Data viitoare: pun mai mult spanac; blatul din 6 oua. Si ma resemnez ca va trebui sa o intorc iarasi cu ajutorul unui platou, ca n-am nici o sansa cu spatula/spatule. Poate cu o racheta de tenis.