Buna seara doamnelor!
Chiar daca nu va place apelativul la persoana a IIIa, dati-mi voie pentru inceput sa-mi scot palaria in fata unor asa mari maestre in arta culinara!
Va admir din umbra de mult tipm si ca un adevarat fan v-am urmat de pe culinar, pe blogurile voastre personale si pana aici... am devenit dependente de voi si de cateva saptamani tot citesc acest topik incercand sa adun cat mai multe secrete culinare, combinatii inedite de creme si blaturi.Mai mult de atat, sotul meu e cel mai fericit sot din lume pentru ca poate sa se uite linistit cu prietenii la meciuri seara in timp ce eu bantui pana la 11 -12 pe forum. Unde mai pui ca primesc bonus si prajituri una mai gustoasa ca alta, pentru ca m-am hotarat sa incerc toate cremele de pe aici si sa vedem care ne plac cel mai mult. M-am intristat alaturi de voi cand citem ca vi s-a cam blocat banda, m-am revoltat la adresa clientilor nemultumiti de pret... m-am bucurat alaturi de voi cand au reinceput sa apara comenzile si am sperat pana la sfarsitul topicului sa ma bucur de inaugurarea benzii de productie marca Dora (lucru de care sunt ferm convinsa ca se va intampla mai devreme sau mai tarziu..)
Va admir pe toate si nu doar pentru creatiile care m-au lasat muta e admiratie.. de fapt nu chiar muta pentru ca asa m-am extaziat in fata calculatorului incat am atras si atentia baietilor, cobaii mei degusatori, care au venit si ei la admirat capodoperele dulci ratand chiar si unele goluri.
Concluzia generala a fost ca ar fi bine sa nu ajung vreodata sa pot face asemenea bijuterii de torturi precum Dora ...ar fi pacat de ele sa se usuce asa nemancate pentru ca nimeni nu ar avea curajul sa bage cutitul in asa tort. Oricum temerile lor sunt nefondate. Nici sa ma nasc de 10 ori nu voi putea vreodata sa fac asa ceva.
Dincolo de talent si pricepere culinara, va admir si pentru calitatea voastra umana, pentru faptul ca reusiti sa faceti toate astea multe dintre voi avand copii mici, chiar foate mici, pentru energia nelimitata de care dati dovada si tona de rabdare din dotare. Imi amintiti atat de mult de mama mea care muncea o zi intrega, ajungea seara acasa si se apuca de mancaruri, curatenie si toate alea.. dar era mereu vesele si parca nu obosea niciodata. Acum am inteles.. dragostea si pasiunea iti dau aripi.
Cu siguranta as fi ramas mai departe un adminator din umbra venit in vizita la Muzeul Culinar, daca nu as fi ajuns acum, la sfarsitul lecturii mele, in mijlocul atmosferei acestea tensionate. Si pentru ca, oricat de trista as fi fost, dupa o repriza de terapie culinareasca oferita on-line de cele mai mari maestre deveneam vesela si plina de energie, va ofer acum o doza de tratament shoc prezentandu-va cele doua "capodopere" ale mele.
Asadar fetili, luati repede o bere si o punga de popcorn sai haideti sa va tavaliti de ras:
Primul meu tort, intitulat enigmatic Balerina, inginerul si lumanarili arata cam asa:

. Povestea lui, pentru ca oricat ar fi de urat un tort merita o poveste, a pornit de la faptul ca fratele meu, inginer de profesie, desi si-a sarbatorit de multe ori ziua pe santier si i s-a cantat la multi ani ba pe macara, ba pe o schela, nu a avut niciodata la petrecere si o cifa de beton pe care sa danseze o melodie lautareasca. Am incercat sa-i implinesc un vis si asa s-a nascut caramida din mijlocul tortului (care e o cifa, da) pe care danseaza cu miscari lascive din buric- desi nu se prea observa- tzatzosenia cu fusta rosie care ar trebui sa fie o tiganca.
Are toate greselile pe care putea sa le faca cineva la primul tort din cariera: figurinele facute din pasta de lapte praf pe aparatul de aer conditionat pentru ca in casa erau peste 35 de grade s-au pleostit de mama lor dupa ce le-am scos din frigider si le-am plimbat cu masina de la Iasi si pana la Bacau. Cel putin inginerul a cazut pe spate in fata minunatiei de balerine si de nu avea un bat in fund care sa-l stapaneasca s-ar fi pravalit de tot. Nu mai spun ca numai a fete de oameni nu seamana... pot spune ca sunt cumva mai stilizate...Cifa aia diforma m-am gandit eu ca ar fi mai simplu sa o fac din salam de biscuiti. Simplu a fost oarecum pana am luat-o la plimbare cu masina ca i s-a cam lasat coada pana la Bacau. macar daca stiam pe atunci reteta de cioco plastica poate o mai tinea ceva mai strans si arata si mai de zile mari..Crema ganache de cioco alba s-a taiat de tot cand am vrut sa o bat si atunci a trebuit sa-i pun niste gelatina; a iesit o chestie asa, nici cal .. nici capra, da macar buna la gust. Frisca, pentru ca nimeni din familia mea nu manaca pasta de zahar, am fost nevoita sa o fac din smantana mai grasa ca am uitat sa iau smantana de frisca. Asa ce s-a mai inmuiat ca-mi venea sa o zvarl cat colo si de suparare nici nu am mai facut glazura de cioco in locul noroiului din santier. I-am trantit o dulceata de afine mai gelificata si gata. Una peste alta familionu fu incantat de ce minunatie a putut sa faca mezina familiei

Singurul lucru cu adevarat bun din tortul asta a fost mouse-ul de afine care a iesit o minunatie.
Pe la sfarsitul lui septembrie mi-am mai spalat nitel rusinea cu tortul pentru cumnatica mea pe care o alinta fratele meu Fluturas.


Asta a fost ceva mai norocos:frisca a iesit foarte buna, pentru ca a fost cuminte a primit si glazura de cioco a Adrianei, o crema super buna- mouse de sampanie al Lisei, jeleu de capsuni tot de la ea si un mouse de cioco. Am descoperit atunci frunzele si fluturii de cioco... si trandafirii de cioco plastica(atunci eram ferm convinsa ca sunt frumosi, erau primii mei trandafiri. Acum stiu ca trandafirii nu au pistil la mijloc, dar Dora draga daca te uiti bine la ei nici nu seamana cu trandafirii

... le-am spus doar asa generic pentru ca sa va dati seama ca sunt niste flori. Daca promit ca pe urmatorii ii voi face frumos deschisi si cu mijlocul pudic nu va veti supara prea tare pe mine. A, si la urmatorul promit sa pun intai glazura si apoi frisca pentru a incadra frumos rauletele de frisca.Nu am vrut sa pun toate alea pe tort. Mai lasasem separat inimioara cu la multi ani, o frunza, un trandafir si un fluturas pe care intentionam sa le pun separat cu lumanrile. Numai ca beneficiara directa a tortului l-a mai imbunatatit fara stirea mea ... ce nu i-a mai incaput a mancat si uite asa mi-a stricat viziunea artistica.
Gata fetili frumoase v-ati distrat destul pentru seara asta. Multumiti Domnului ca nu sunteti neindemanatice asa ca mine. Sper din tot sufletul cand voi fi mare sa ajung si eu macar asa cum erati voi la inceput. Va pup pe toate si va multumesc pentru ca v-ati rupt in timpul vostru pretios pentru a va impartasi experienta cu noi.