Publicul a fost extraordinar, desi la pauza toti se plangeau ca nu este nici pe departe ce-au sperat sa vada sau sa auda, au aplaudat cu frenezie, i-au chemat la bis de 3-4 ori, deci i-au facut sa se simta bine, pentru ca au facut tot ce se putea face in conditiile date.
Sala Palatului chiar nu are o acustica pentru muzica de genul asta, sonorizarea este proasta, luminile proaste, de scaune nu mai vorbesc.
Poate am fost eu prost invatata, in liceu aveam abonament la opera de 2 ori/saptamana si mergeam in uniforma, direct de la scoala, in facultate aveam abonament la Ateneu si mergeam in fiecare saptamana, ulterior recunosc, am mers cand puteam, cand era ceva ce doream in mod special sa ascult, anul asta spre rusinea mea n-am putut merge la niciun concert din Festivalul Enescu, in alti ani tot prindeam macar unul.
Acum insa mi-am dorit genul asta de muzica, o fi bine, o fi rau, mie-mi place.
Nu-i nimic, n-au intrat zilele-n sac. Pacat ca am luat si copilul cu noi, desi mormaia ca nu prea vrea, atata i-am impuiat capul ca va fi superb, ca sigur o sa-i placa, incat ma uitam la fata lui si ma bufnea rasul. Statea cu programul ala in mana si desi nimic nu se potrivea cu ce scria acolo, el numara zelos melodiile si-mi arata "mai sunt 2"



El si MdeB stateau in scaunele alea de parca erau impaiati

