Postat 11 January 2012 - 03:19 PM
Si acum sa va zic eu ce inseamna enervare, ca de cateva zile numai de asta am parte.
Sa incepem cu chestiile usoare. Sun sa inchid contractul la gaz si la curent. La curent totul ok cu un telefon, asa cum e si normal sa fie. Prea mergeau toate bine, nu? Hai sa sun si la gaz. Buna ziua, buna ziua, sunt cutarescu si vreau sa fac inchiderea. Bun, nu... ce-i asa de greu? A, nu va suparati, dar eu nu va vad pe calculator. Cuuum? Adica imi trimiti de doi ani facturi la aceasta adresa, pe acest nr. client, imi accepti citirea, imi accepti banii, dar cand e vorba de inchidere deodata nu ma mai vezi? Ia ziceti voi, asta cum mai vine? Ma vedea cu punctul de consum actual si cu cu toate celelalte vechi (contracte inchise). Singura chestie care nu o vedea era ce-mi trebuia mie.
Buuun, si ce-i de facut? Pune-te Sorina si fa cerere (un dosar intreg) si trimite totul la societatea lui peste prajit.
Ma rog, dupa lupte seculare, il sunara pe al meu sot sa-i zica sa fim prezenti vineri dimineata la ridicarea contoarului. Pana la urma, cica ma gasira...
Acum hai sa vedeti de cei capabila Sorinaaa... Se termina vacanta, nu, si cum eu am inceput munca pe 11 ianuarie 2011 (cu contract de 1 an) ca tot omul normal la cap si cu casa inca in varii cutii, am considerat ca trebuie sa ma duc la munca si luni si marti (9 si 10 ianuarie 2012). Corect, nu?
Nu, total gresit. Norocul meu e ca ma duse capul luni dimineata sa ma duc intai pe la contabilul firmei. Mare mi-a fost surpriza sa constat ca eu nu mai eram angajata lor de pe 31 decembrie 2011. Bine ca ma busi rasul pe moment, ca peste 5 minute ma busi plansul.
M-am dus la director si-i spusei ce pozna facui. Greseala era a mea, asta e... imi salutam colegii si plecam acasa, nu era niciun bai. El de colo, de treaba, ma intreaba, daca am ceva de facut. Normal ca aveam, doar ca nu mai eram angajata lor. Mi-a zis sa raman si sa vin toata saptamana la munca, urmand ca apoi cu calm sa vorbeasca el cu proprietarul despre situatia mea. Ok, ce era sa-i zic. Bine si asa. Atata timp cat iesea banul, nu-i ca puteai sa zici prea multe.
Si incepe Sorina sa munceasca, nu 4 ore cat ar fi programul meu normal ci 6, asa de mult e de munca, plus ce a ramas neterminat... si acum vine surpriza. Biroul tehnic, unde lucrez eu, fusese anuntat aceeasi chestie ca si mine dimineata. Ma trezesc la h13,30 ca vine sefa mea si-mi spune ca tocmai a fost anuntata ca de maine sa nu mai vin. Si iar ramane Sorina masca, impreuna cu colegii mei.
Si uite asa incepe epopeea mea de somer. Marti dimineata imi iau hartiutele si ma duc la Centrul pt angajare. Trebuie sa fii inscris acolo daca vrei sa-ti iei somajul, si daca esti norocos poti sa-ti gasesti si ceva de munca. Fetelor, se facu h13 si eu tot acolo eram in asteptare. Pana la urma imi veni randul, intru in camera in care am fost chiamata, zic amin, in sfarsit si nu termin bine ca ma loveste trenul. Doar nu credeati ca e totul asa usorrrr?
Pai, dvs. doamna, sunteti inca angajata Coop. Iside. Iiii? Ce are asta cu mine? Cred ca e nebun... Nu va suparati, ce-ati zis? Pai, da figurati inca angajata. Bun, ca figurez angajata e o treaba, dar eu cu Iside nu ma mai lucrat dupa ce am avut-o pe Mara (2005).
Acuma, doar nu-i capat de tara, va dau o declaratie si gata. Aaaa, nuuu doamna, nu functioneaza asa. Da cum functioneaza? Pai, va duceti la Iside si sa va luati hartia care sa ateste ca numai sunteti angajata lor. Si eu acum de unde iau Cooperativa asta, dupa atatia ani? A, stati ca va ajut eu. Deschide pagina de internet si-mi da vreo 2 nr de telefon. Bine, multumesc... si ies afara negra de suparare.
Intre timp imi da bunul Dumnezeu mintea cea de pe urma si sun la nr care mi le dadu individul. Surprise, surprise... case particulare. Ia Cooperativa de unde nu-i. Intru repede peste el si-i zic. Bai nene astia au zburat. Eu ce fac? Pai duceti-va acasa si vedeti ce hartii aveti de la ei ca sigur trebuie sa aveti hartia de care va zisei. Ok. Si ma intorsei iar spre el, si daca nu o sa gasesc ce vrei tu, ce fac? Te duci la dracu'n praznic si cauti Iside.
Am plecat injurand de toti si toate. Ajunsa acasa am rascolit toate cutiile pana am gasit ce-mi trebuia. Eu, cand e vorba de acte, nu arunc nimic. Bine-inteles ca hartia pe care o vroia individul nu o aveam. Era prea frumos sa am eu bafta asta.
Acum ce sa fac. Ma bagai pe net si da-i si cauta cooperativa lui peste. Am gasit o caruta de alte nr de telefon... toate dezactivate. Pana la urma ma loveste ideea salvatoare si sun la azilul unde am lucrat. Voi m-ati trimis sa semnez cu Iside, voi imi dati nr de telefon. Dupa o caruta de bani aflu bomba: Iside si-a dat obstescul sfarsit si a fost absorbita de o alta Coop din Verona. Ei dracie, la Verona mai trebuia sa ma duc acum.
Sun la Coop mama si un nene-mi spune ca nu voi avea probleme sa obtin hartia salvatoare, da' sa sun eu maine dimineata (cand eu ar trebui sa fiu la individul dragut) si ca dureaza vreo 10 zile. Ceeeeee? Ma apucara istericalele. Si-asa eram la telefon pe banii mei.
Asa ca-mi veni ideea buna si ma pusei pe cautat pe net nr de telefon de la Centrul de unde fusei dimineata. Mint fara rusine si reusesc sa vorbesc cu individul care-mi dadu papucii dimineata.
Dom'le imi pare rau sa-ti spui ca hartia care o vrei matale nu o am, dar am in schimb ultima hartie cu salariul unde scrie clar ca e ultima. Asta o am, daca o vrei bine, daca nu sa fii sanatos, mai ales ca (si acu ii dadui bomba) Iside nu mai exista.
Mi-a tinut figura.Am tacut malc pe existenta unei alte Coop si bine am facut.
Azi dimineata ma dusei cu toate hartoagele de la Iside si gataaa numai sunt angajata lor. Concluzie: pot sa ma inscriu pe lista de somaj.
Acuma ziceti si voi: ce interes aveam sa mint? Pt mine era mai bine sa fiu angajata, nu? Ce eram nebuna sa mai trec pe la ei? Aveam toate hartiile care dovedeau ca eu in ultimul an am lucrat in alta parte... Ma rog, nici macar nu a vrut sa se uite pe ele.
Birocratie curata. Am pierdut doua zile pe drumuir, bani pe telefoane nu mai zic si tot nu am terminat cu afacerea asta.
Imi ramane sa ma duc la un sindicat sau un patronat pt faza cu banii. Doar nu credeati ca-i asa de simplu. Alti bani de autobuz, alte fotocopii, alt timp pierdut. Macar, sa dea Domnul, sa fie bine!
Si uite asa v-am zis povestea mea...
Sorina