
No si cateva jdemii de ani, multe fire albe, si mai multe kile si valuri celulitice mai tarziu , m-am trezit intr-o zi nervoasa si hotarata. Stiti ca mai vine cate o zi din aia in care ai un avant de zici ca rastorni planetele, faci, dregi. Asa ca mi-am scos toate daravelele si mi-am pregatit masa de operatie:

Si mi-am pus pestelca si-am purces la treaba, dupa ce m-am documentat temeinic , folosind toate sursele de incredere, ca sa descopar cate nebunii si delicatesuri se pot crea cu acest aluat versatil si chiar simplu de facut.
Par iegzamplu :
* Choux, adica verze, care pot fi :
* Choux craquelin, verze crocante – se acopera cu un strat crocant la copt si se pot umple:

* Profiteroles – profiterol, pe care Any

https://www.artaculi...653-profiterol/
* St. Honoré – practic o prajitura alcatuita din profiteroale , cu zahar ars si frisca cu vanilie.

* Paris Brest – iar o prajitura de referinta in cofetaria frantuzeasca care e , in principiu, un colac facut din acest aluat, taiat pe orizontala si umplut cu o crema pe baza de unt si oua, si cu praliné neaparat, adica un ganache care sa contina alune sau nuci, crocant deci. Bine, de aici se poate varia in mii si mii de idei.

* Carolines – carolinele sau mini-eclere, mai subtirele si cam de 5 cm
* Eclairs – eclerele, care sunt mai lungi , intre 10 si 14 cm
* Religieuses – religioasele , care sunt gogosele lipite cu crema intre ele.

* Chouquettes – diminutiv de la choux , adica varzuci …creca se gandeau la alea de Bruxelles presarate cu zahar pudra in graunte si se servesc ca atare, ca pe gogosele:

* Salambos - tot mai scurte, dar se taie si se fac inalte. Eclerele, carolinele si religioasele se umplu cu duiul.

* Nuci japoneze, invelite in glazura de ciocolata, umplute cu ce vreti. Astea sunt mai sofisticate, mai laborioase la facut.

Eu m-am inspirat de la Chef Phillippe de pe sursa mea de incredere de patiserie frantuzeasca, din Ducasse , din Joy of Cooking si Any

Aluatul de ecler: atentie! totul la t° camerei, totul cantarit cu precizie.
1/4 l apa (se poate pune jumate de cantitate apa si jumate lapte)
200 g faina
100 g unt
1 praf de sare
4 oua
Se pune apa cu sarea si untul la fiert, se da in clocot, atentie nu lasati mult, se ia de pe foc, se pune deodata toata faina si se mesteca energic, pana v-ati asigurat ca nu raman cocoloase:

Repuneti pe foc la mediu si amestecati in continuu pana se face un film albicios pe fundul cratitei. Operatia asta se numeste desihdratarea aluatului si e foarte importanta pentru reusita gogosilor. Daca nu ati deshidratat cum trebuie, gogosile nu se vor coace cum trebuie, se vor lasa etc.
Se lasa la deshidratat cam 10 minute, nu mai mult!


Transferati aluatul in mixer sau il luati la mana si amestecati pana iese tot aburul din el si peretii vasului nu mai sunt fierbinti ci calduti, dupa care adaugati unul cate unul, pe rand , ouale. Cand s-a incorporat cum trebuie unul, adaugati pe al doilea. Mestecati pana iese un aluat fin, lucios, care curge gros de pe tel.


Al meu a iesit ceva cam prea vartos, ca am avut oua mici, asa ca am mai adaugat doua, pana a aratat asa:

De dinainte se pregatesc tavile pentru copt, cuptorul incins bine la 180°C, pe ventilatie, si sa aveti un ou batut ca sa ungeti gogosile. Eu le-am sprayat cu apa amestecata cu ulei , lejer, ca ajuta sa nu se crape la copt. De asemenea, daca folositi un dui zimtat, se coc mai uniforme decat cele facute cu dui fara forma.
Imediat cum ati incorporat ouale se si prelucreaza , se dau forma si se dau la copt. NU se lasa aluatul de pe o zi pe alta, sa stea ore etc. Cand formati eclerele in tava, ridicati duiul brusc la final si turtiti putin tumburusul ala cu degetul muiat in apa rece.
Se lasa intre 20 si 40 minute la copt, in functie de marimea lor, de cuptor etc. Eu mi-am cam bronzat religioasele.
Atatea mi-au iesit mie din cantitatea dubla din reteta.


